Roberto Benigni un Oscar si o Zmeura

          Cineastul italian Roberto Benigni, care în 1998 câstiga cu Viata e frumoasa Oscarul pentru cel mai bun film strain si pe cel pentru cel mai bun actor, s-a ales anul acesta cu o..

          Cineastul italian Roberto Benigni, care în 1998 câstiga cu Viata e frumoasa Oscarul pentru cel mai bun film strain si pe cel pentru cel mai bun actor, s-a ales anul acesta cu o… Zmeura de aur, premiu sinonim cu cel mai prost actor, filmul vizat fiind Pinocchio. Sa fi avut Benigni suficient umor pentru a nu se lasa atins de aceasta etichetare?
          
          25 de ani de „gestatie”
          
          Greu de crezut, de vreme ce Pinocchio este filmul la care Benigni a visat toata viata, sedus fiind de cartea lui Carlo Collodi, publicata sub forma de capitole în „Giornale dei Bambini”, începând din anul 1880. A reusit în sfârsit sa-l realizeze cu un buget record pentru cinematografia italiana, dupa ce proiectul a fost „copt” de catre cineast mai bine de 25 de ani, asa cum marturisea el. C-o fi sau nu adevarat, un lucru e sigur: actorul-regizor declara ca înca din copilarie s-a identificat cu miticul personaj, deci cu mult înainte ca Federico Fellini sa-l porecleasca Pinochietto, pe vremea când turna La voce della luna. „Sa fac acest film pentru mine a însemnat un lucru extrem de natural si totodata magnific”, marturisea Benigni.
          
          45 de milioane de euro
          
          Hiperkinetic, cu miscari dezarticulate, machiat ca un clovn, îmbracat în costume viu colorate, actorul metamorfozeaza marioneta de lemn într-o fiinta în carne si oase, care porneste într-o aventura cu bune si rele, alaturi de zâna buna, personaj întruchipat, cum era de asteptat, de Nicoletta Braschi, în realitate sotia lui si, totodata, producatoarea filmului, care l-a sustinut îndeaproape în realizarea acestui proiect. Dupa succesul imens – atât în rândul criticii, cât si al publicului – repurtat de Benigni cu Viata e frumoasa, cineastul a pornit hotarât sa dea o noua lovitura. În primul rând, Pinocchio avea sa fie cel mai costisitor film din istoria cinematografiei italiene: 45 de milioane de euro, în buna parte cheltuiti pe decoruri somptuoase, efecte speciale, costume (numai pentru Pinocchio s-au folosit peste 100 m de tesaturi), pleiada de actori (150) si figuranti (4.000). Distributia filmului a fost asigurata în Italia de societatea lui Silvio Berlusconi – Medusa – iar în lume de Miramax.
          
          1880, anul de nastere al lui Pinocchio
          
          Deosebit de ambitios în privinta mijloacelor artistice folosite si uzând de estetica aflata la granita dintre imaginar si real, Benigni a ales totusi sa ramâna extrem de fidel cartii lui Collodi, interventiile proprii în privinta caracterului si a actiunii personajelor fiind pigmentate cu modestia celui care nu-si permite sa deformeze modelul mitic. Va amintiti povestea? Gepetto, un umil tâmplar, descopera la poarta sa un bustean din care decide sa faca o marioneta. Animata de puterea magica a unei zâne, creatura de lemn începe sa vorbeasca, ceea ce îi da lui Gepetto posibilitatea sa aiba si sa creasca un copil – fiul pe care nu l-a avut niciodata. Cu un devotament vrednic de orice parinte adevarat, Gepetto îsi vinde camasa de pe el pentru a-i cumpara baiatului un abecedar, numai ca Pinocchio nu îi împlineste asteptarile. Marioneta are o singura mare dorinta, aceea de a pleca în lume pentru a descoperi viata. Neglijeaza scoala, fiind mai curând atras de un spectacol de marionete în care intra cu naivitatea oricarui copil, fara sa stie ca la orice pas exista un pericol. Putin îi lipseste sa fie devorat de un gigant mâncator de flacari, e pacalit, jefuit si, în cele din urma, rapit de Pisica si Vulpe. Salvat de zâna cea buna, învata treptat ce înseamna bucuria si necazul, trecând prin tot felul de experiente neasteptate: când e capturat si închis, când e transformat într-un magar, când e înghitit de o balena… Dar, pâna la urma, toate aceste întâmplari traite la prima mâna, îl ajuta sa capete mai multa minte si întelepciune si sa devina un baiat bun, care stie sa se bucure de viata.
          
          7 filme ca actor-regizor
          
          Pentru Benigni, Pinocchio este un Don Quijote, un Faust, un Hamlet si un Oedip la un loc, iar cartea care a nascut acest personaj este o pledoarie în favoarea ascultarii, muncii si înteleptirii, adevarate chei ale fericirii. Pinocchio, în viziunea lui Benigni, arata ca „pentru a creste, omul trebuie sa cunoasca moartea, foamea, violenta…”
          Din pacate, spectatorul nu recepteaza neaparat acest mesaj al regizorului, fiind prins în cavalcada unei mascarade uneori cam plictisitoare, derulate într-un decor încarcat, care oboseste privirea. Personajul, sustin criticii si chiar spectatorii, e lipsit în buna masura de consistenta: Benigni, travestit într-un… mic copil mare, cu barba proaspat rasa, demitizeaza vrând-nevrând legendara marioneta. Fata în fata cu aceste critici, cineastul a precizat ca nu s-a gândit nici un moment sa atribuie rolul lui Pinocchio unui copil sau unui adolescent, personajul, în viziunea sa, nefiind de fapt nici copil, nici adolescent, nici adult, ci toate aceste ipostaze la un loc. „Ceea ce, probabil, înseamna mult mai mult pentru un om”. Roberto Benigni are 51 de ani si este autorul si interpretul a sapte filme. În ciuda faptului ca Pinocchio s-a ales cu unele critici, ca actorul-regizor a fost „tratat” cu… suc de „zmeura de aur”, dupa ce a fost distribuit în afara Italiei, filmul a fost vizionat în primul week-end de peste 1,15 milioane de spectatori.