„Nu-i ceri lui Rodin sa realizeze o sculptura urata si nici mie sa fac un film cu o femeie urata” – declara regizorul, producatorul, scenaristul, jurnalistul si candva actorul, Roger Vadim. Nascut la Paris (26 ianuarie 1928), cu numele sau complet Roger Vadim Plemiannikov, cu un tata rus ce a emigrat in Ucraina, devenind apoi cetatean francez si o mama frantuzoaica, Marie-Antoanette Ardilouze, fosta actrita, ce facea parte din protipendada Parisului, acesta a trait o parte a copilariei in lux (tatal sau fiind viceconsulul Frantei in Egipt si Turcia).
Origini si copilarie
Moartea tatalui, survenita pe neasteptate in 1937, pe cand Roger avea doar 9 ani, l-a readus in Franta, pe el si mama sa, unde au reinceput o noua viata, cu multe privatiuni. Pasionat de cultura si fascinat de cinematografie, abandoneaza cursurile Universitatii din Paris pe care a frecventat-o doar trei ani, si se dedica vietii de actor, mai apoi inscriindu-se la cursurile de comedie predate de actorul Charles Dullin. In 1947 devine asistent al regizorului Marc Allegret, pe care l-a intalnit la Teatrul Sarah Bernhardt, unde lucra, fiindu-i prezentat de scriitorul Andre Gide.
Debutul cinematografic si succesul la femeile frumoase
Dupa mai multi ani ca actor minor dar ca scenarist de succes, Vadim reuseste sa obtina o finantare pentru primul sau film intitulat „Et Dieu… créa la femme” („Si Dumnezeu a creat… femeia), film ce l-a adus in atentia criticii, mai ales pentru scenele senzuale in care apare Brigitte Bardot cu care se casatorise deja in anul 1952, dupa ce o remarcase pe coperta revistei Elle. Desi actrita nu aparea complet goala, pe plaja din Saint-Tropez, senzualitatea si naturaletea miscarilor actritei au generat o serie de dezbateri critice despre arta si pornografie, aducand filmului nu numai succes international ci si incasari deosebite.
Raspunzand celor ce-l atacau, sustinand ca a exploatat farmecele tinerei sale sotii, Vadim le-a raspuns: „Nu am inventat-o pe Brigitte Badot, pur si simplu am ajutat-o sa infloreasca…”. Scenarist si regizor al filmului respectiv, Roger Vadim, aduce actritei principale, nimeni alta decat Brigitte Bardot, recunoastere ca star de notorietate internationala. Chiar daca filmul a fost un soc pentru cinematografia acelor ani, cand vremurile erau cam puritane, Roger Vadim, regizorul cu multa originalitate, a creat un stil, imitat apoi de multi contemporani. Cu tot succesul si castigul obtinut, relatia dintre actrita si regizor se deterioreaza iar anul 1957 le aduce divortul. Atras de frumusetea actritei daneze Annette Stroyberg, care avea doar 21 de ani, regizeaza un film de mare sensibilitate, „Et mourir de plaisir”, incredintandu-i rolul principal. S-au casatorit in 1958, in acelasi an avand si o fiica, pe nume Nathalie.
Desi nu era un barbat frumos, ci mai degraba urat, Vadim atrage ca un magnet numai femei iesite din tiparele frumusetii cotidiene. Dupa separarea, prin divort, in 1960, de actrita daneza, incepe o alta legatura de dragoste cu actrita sex-symbol, renumita pentru naturaletea si frumusetea sa, Catherine Deneuve, careia ii daruieste un fiu, cunoscutul actor de azi, Christian Vadim (n. 1963), insa povestea de dragoste se sfarseste, luandu-i loc o alta, cu actrita Jane Fonda cu care se casatoreste in 1965 dar de care divorteaza in 1973, avand-o impreuna pe Vanessa Vadim, azi, producator si regizor de renume. In 1968 Roger Vadim a scos pe piata cinematografica filmul de exceptie, „Barbarella”.
Creatiile sale regizorale, pline de substanta si senzualitate devin tot mai cunoscute. Sunt anii sai de glorie. Il gasim casatorit cu celebrul designer elvetian, cu care colaborase la diferite filme, Catherine Schneider cu care are un fiu, Vania Vadim, dar de care se desparte in 1977. Ultimul popas in casa casatoriilor il face in 1990 cand isi uneste destinul cu actrita franceza Marie-Christine Barrault (nominalizata la Oscar pentru rolul Marthe din „Cosin, cousin”, 1975), cu care ramane pana in 2000 cand are loc decesul marelui regizor.
Filme de referinta intr-o viata plina de dragoste
Scriind un roman autobiografic, „De la o stea la alta”, regizorul se opreste la relatiile sale de dragoste cu fostele sotii si iubite, povestind amanunte picante din viata de cuplu ceea ce-i aduce critici si neplaceri dar, in acelasi timp, succesul la public este pe masura. De-a lungul carierei sale a facut senzatie cu filmele Si Dumnezeu a creat… femeia, Viciul si virtutea, Hora, Sacrificarea, Barbarella, Don Juan si multe altele, la fel de incitante si pline de savoare, ridicand senzualitatea la rang de arta. Este inmormantat in cimitirul Saint Tropez (Franta) iar la funeralii au participat toate fostele sotii si iubite, alaturi de cei patru copii (Nathalie, Vanessa, Christian si Vania), prieteni si admiratori. Un intelectual rasat, un aristocrat al cinematografiei.
IOANA FLORIA
Comentarii