Daca pentru maladii obisnuite exista nenumarate medicamente menite sa elimine durerea ori alte suferinte, in afectiunile psihice metodele de tratament sunt diferite si pentru a le accesa e nevoie sa depasim mai multe bariere, intre care si pe cele legate de prejudecati. Cel mai pretios aliat in cazurile de tulburari anxioase este psihoterapeutul. Astazi, despre asemenea probleme aproape incredibil de raspandite – tulburarile anxioase si atacurile de panica – ne vorbeste psihoterapeutul Georgeta Bondarencu.
Tulburarile anxioase generalizate se caracterizeaza prin prezenta unei trairi anxioase cronice (cu durata de cel putin o luna), difuze, cu perceptia subiectiva a unui pericol iminent. Aceasta stare poate fi marcata de episoade anxioase cu caracter mai acut. Dar, deoarece nici anxietatea difuza, nici atacurile acute nu au legatura cu o amenintare directa, aceasta anxietate este caracterizata ca „plutind liber”.
Persoanele vizate se afla intr-o permanenta stare de tensiune si supraincordare, ingrijorare si nu se simt niciodata in largul lor. Ele sunt hipersensibile la relatiile interpersonale si adesea se simt inadecvate si depresive. Adesea au dificultati de concentrare si se tem sa nu comita vreo eroare. Nivelul ridicat al tensiunii accentuate se reflecta in supraincordarea posturala si gestuala, in hiperreactivitatea la stimuli surveniti brusc si in miscarile care tradeaza nervozitatea.
Frecvent, ele se plang de tensiune in zona gatului, cefei, umerilor si partii superioare a spatelui, de diaree cronica, poliurie si tulburari de somn (insomnie si cosmaruri), transpira frecvent si au de obicei palmele ude. Pot suferi de hipertensiune arteriala, puls accelerat, tulburari respiratorii sau palpitatii fara vreun motiv de natura fiziologica. Indiferent cat de bine le merge in viata, sunt tematoare si asteapta mereu un eveniment negativ.
Temerile si fanteziile lor vagi, combinate cu hipersensibilitatea, fac ca acesti subiecti sa se simta tristi si descurajati. Nu numai ca au dificultati in luarea deciziilor, dar dupa ce au luat o hotarare se framanta sa nu fi gresit cumva si se gandesc la tot felul de factori neprevazuti care ar putea duce la dezastre. Cum au scapat de o sursa de ingrijorare, gasesc imediat alta, astfel incat rudele si prietenii isi pierd adesea rabdarea cu ei. Seara, la culcare, in loc sa se odihneasca linistiti, ei isi trec in revista greselile reale sau imaginare. Cand nu se gandesc la problemele trecute, anticipeaza toate greutatile si necazurile ce ar putea aparea in viitor.
Anxietatea difuza este punctata de atacuri de panica ce dureaza de la cateva secunde pana la o ora sau chiar mai mult. Acestea apar brusc, au o intensitate foarte mare si apoi dispar. Atat aparitia, cat si disparitia lor nu au o cauza evidenta. Simptomatologia variaza de la individ la individ, incluzand in general: palpitatii, respiratie rapida si sacadata, transpiratii abundente, ameteli, senzatie de lesin, racirea extremitatilor, paloarea fetei, nevoia de a urina, senzatii diverse in zona abdominala, senzatia de moarte iminenta. De regula, atacul dureaza cateva minute si se remite.
In cazul in care acesta dureaza ceva mai mult, persoana in cauza roaga anturajul sa cheme un medic. Acesta linisteste bolnavul si ii administreaza sedative. Atacurile variaza ca frecventa de la cateva pe zi pana la unul pe luna sau chiar mai rare. Ele se pot declansa in timpul zilei sau noaptea, cand persoana se trezeste brusc din somn cu un puternic sentiment de teama, care evolueaza rapid sub forma unui atac. Intre atacuri persoana se comporta normal, dar o anxietate si o tensiune psihica persista de regula.
Obsesia reprezinta preocuparea persistenta pentru ceva, un gand sau o traire afectiva. Compulsia este un impuls spre ceva, pe care persoana il traieste ca irezistibil. In cazul tulburarii obsesiv-compulsive persoanele se simt fortate sa se gandeasca la ceva la care nu doresc sa se gandeasca sau sa intreprinda actiuni pe care nu doresc sa le realizeze. Ele simt ca au un comportament irational, dar nu se pot controla.
Tulburarile obsesiv-compulsive reprezinta aproximativ 17-20% din tulburarile anxioase. Ideile obsesive pot imbraca tematica foarte variata, cum ar fi preocupari pentru starea de sanatate proprie, comiterea unor acte imorale, suicid sau cautarea unor solutii la probleme insolvabile. Desi gandurile obsesive nu sunt de regula duse la indeplinire, ele reprezinta o permanenta sursa de tortura psihica pentru individ. In cazul aparitiei acestora, persoanele practica ritualurile obsesive pentru a preintampina producerea evenimentului (bat in lemn, pasesc doar pe anumite portiuni ale trotuarului, se intorc din drum cand apare o pisica neagra etc.).
Actele compulsive pot fi minore (isi face cruce de cateva ori pe zi), sau deranjante (se spala pe maini de 10 ori pe zi). Realizarea actului compulsiv, de regula, poate produce o descarcare a tensiunii psihice. Daca persoana incearca sa reziste compulsiunii, anxietatea creste foarte mult. Tulburarea obsesiv-compulsiva este considerata dezadaptativa, pentru ca subiectul desfasoara comportamente nerationale, care reduc flexibilitatea conduitei si capacitatea de autocontrol.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii