Psihologia criminalilor in serie a reprezentat, cel putin in ultimii ani, o nesecata sursa de inspiratie pentru cea de-a saptea arta, producatorii de la Hollywood reusind sa ofere publicului pelicule precum Tacerea mieilor sau Seven. Trebuie precizat insa ca ei au fost „ajutati”, daca putem spune astfel, de realitate, majoritatea acestor filme fiind inspirate din situatii reale. Este si cazul thrillerului de succes Zodiac, povestea unui criminal care, in urma cu patru decenii, a ingrozit America, fara sa poata fi vreodata prins…
Polul iubirii si al urii
In primele zile de iunie din 1968, acea de neuitat „vara a iubirii”, cohorte intregi de tineri veniti din toate colturile lumii luau cu asalt districtul Haight Ashbury din San Francisco, transformandu-l intr-un autentic cartier general al miscarii hippy. Toti impartaseau viziunea unei lumi utopice, in care pacea, iubirea si libertatea, sa guverneze destinele omenirii. Mesajul lor va inspira o revolutie tacuta care va schimba pentru totdeauna civilizatia americana.
Dar, in timp ce aici tinerii cu plete in vant si flori in par inaltau imnuri de slava dragostei, intr-un colt obscur al aceluiasi San Francisco, un misterios necunoscut planuia deja sa trimita lumii un mesaj cu totul diferit – un mesaj incarcat cu ura si menit sa genereze o groaza nesfarsita, aruncand orasul californian in haos. Acest individ, a carui adevarata identitate nu a putut fi aflata nici macar in zilele noastre, s-a autointitulat Zodiac Killer, fiind considerat un veritabil „Jack Spintecatorul din secolul XX”…
Criminalul amator de sarade
Totul a inceput pe 20 decembrie 1968, cand un cuplu de tineri indragostiti a fost asasinat intr-o parcare din orasul Vallejo. Desi a investigat crima luni in sir, inspectorul Matt Parish, n-a putut ajunge la nici o concluzie, decat poate aceea ca ucigasul isi alesese cu totul intamplator victimele. Pe 4 iulie anul urmator, de ziua Americii, individul va actiona din nou, impuscand de la mica distanta, dupa cum aveau sa stabileasca ulterior testele balistice, o tanara familie, tot intr-o parcare.
Ca si in cazul primei crime, nimic nu sugera vreo tentativa de jaf sau de molestare sexuala. Aparent, criminalul actiona la intamplare, dornic parca sa ucida doar din placerea de a ucide… Apoi, o pista nebanuita se deschide in fata oamenilor legii: la mai putin de o ora de la acest atac, un barbat suna la politie, atribuindu-si asasinatele. A doua zi, ziarele San Francisco Chronicle si San Francisco Examiner primesc scrisori din partea presupusului criminal, prin care acesta ameninta ca, daca nu i se publica mesajul, vor urma alte crime.
In scrisoarea sa se afla si o criptograma care, potrivit criminalului, daca ar fi fost descifrata, i-ar fi dezvaluit identitatea. Inspectorul Parish a apelat atunci la tot felul de metode, pe masura complexitatii cazului, luand legatura cu criptologi, capabili sa dezlege codurile incifrate in mesaj, cu psihologi si chiar cu astrologi. Din nefericire, nu a putut afla nici o pista si intre timp criminalul, dupa ce a trimis politiei o alta scrisoare, prin care anunta iminenta unui nou atac, a mai comis un dublu asasinat, ucigand doi soti, in plina zi. Pe 24 aprilie 1978, ziarul San Francisco Chronicle primea o noua scrisoare, in care criminalul intreba, zeflemitor: „Cine va face un film despre mine?” si incheia, ca o amenintare: „Acum eu controlez toate lucrurile…”.
Amenintarea fantomei
Ei, bine, filmul a fost facut, si inca de un specialist in genul thriller: David Fincher. Daca numele va suna familiar, dar nu stiti de unde sa-l luati, amintiti-va in primul rand de Seven, socanta pelicula in care au evoluat Brad Pitt si Morgan Freeman, si de Panic Room, filmul care a rulat si la noi, cu o Jodie Foster intr-un rol de zile mari.
Inspirat din cele doua romane ale lui Robert Graysmith, Zodiac si Zodiac Unmasked, Fincher s-a depasit pe sine, reusind sa tina, pe parcursul a aproape doua ore si jumatate, spectatorul cu rasuflarea taiata si cu dezamagirea ca in final, spre deosebire de filmele clasice din aceasta categorie, nu va afla cine este criminalul, ramanand sa gaseasca singur cheia enigmaticelor mesaje trimise de acesta…
Dramatismul filmului este suta la suta inspirat din realitate. Sa nu uitam ca, in misivile sale, pe care nu s-a gasit nici macar umbra unei amprente, el se lauda cu peste 30 de crime si ameninta ca va ucide copiii din scoli si va bantui, ca o amenintare nevazuta, San Francisco, pana la sfarsitul vietii. Adaugati la aceste cumplite fapte si sinuciderile a patru persoane implicate in acest caz (desenatorul Robert Graysmith si reporterul Paul Avery, de la San Francisco Examiner, si inspectorii de politie Dave Toschi si William Armstrong) si care au fost aduse la disperare de firea diabolica a asasinului, si veti avea un tablou complet al acestei cumplite tragedii.
Desi filmul insinueaza, pornind de la teoria lansata de Graysmith, ca asasinul ar fi fost un anume Arthur Leigh Allen, primul suspect luat in colimator de politie, dar decedat inainte de incheierea investigatiilor, totusi faptul ca si dupa moartea acestuia s-au inregistrat crime comise in mod similar, incalceste si mai mult misterul, ca si sugestia discreta, facuta de unul dintre personaje, ca criminalul s-ar afla inca in viata, pandind sa ucida din nou. In aceste conditii, nu-i de mirare ca multi dintre spectatorii care au vazut aceasta capodopera a lui Fincher au fost obsedati cateva zile de ideea ca cineva ii urmareste, nevazut…
GABRIEL TUDOR
Comentarii