Autismul este o boala caracterizata de scaderea capacitatii de a interactiona pe plan social si de a comunica, de comportament stereotip si repetitiv, cu simptome ce se manifesta de obicei înaintea varstei de 3 ani. Aproximativ trei sferturi din indivizii afectati manifesta si un handicap mintal. Desi denumirea initiala a evidentiat ca autismul infantil e observat în copilarie si documentele descriu comportamentul autist la copii, astazi este clar ca autismul e vazut ca o boala pe tot parcursul vietii, a carei severitate se modifica în timp, odata cu dezvoltarea individului.
Barbatii – victime preferate
De multe ori, anormalitatile comportamentale sunt observabile de la cele mai fragede varste. Totusi, într-un mic numar de cazuri exista o perioada de dezvoltare normala urmata de o regresie si de manifestarea simptomelor autiste. în general, simptomele se schimba odata cu dezvoltarea si se pot îmbunatati considerabil. Un mic segment de indivizi manifesta o înrautatire în timp a comportamentului ritualistic-repetitiv.
Pe langa retardarea mintala, autismul apare în conjunctura cu alte dificultati în comportament cum ar fi hiperactivitatea si agresivitatea catre propria persoana sau catre cei din jur la un nivel atat de ridicat încat necesita interventii aditionale celor menite sa lupte cu boala propriu-zisa. O estimare moderata a predominatiei autismului este de aproximativ 4-5/10.000 indivizi. Totusi, estimarile recente urca pana la 10/10.000.
Daca ar fi sa facem o comparatie, cea de-a doua rata, de 10/10.000, este aproximativ egala cu rata de nasteri a indivizilor cu sindromul Down, cea mai cunoscuta boala cromozomiala si cauza cea mai des întalnita a retardului mental. Diferenta dintre ratele de predominanta din diferite studii este cauzata în mare parte de faptul ca, de-a lungul timpului, criteriile de diagnosticare s-au schimbat. Odata ce s-a nascut un copil autist, riscul de a se naste un alt copil autist variaza între 3 pana la 7%. Autismul apare de 4 sau 5 ori mai des la barbati decat la femei.
Tratamente posibile
Pe langa diagnosticarea din timp, un pas critic în tratamentul unui copil autist este o evaluare initiala foarte minutioasa. Aceasta evaluare necesita prezenta unei echipe multidisciplinare de medici, incluzand un psiholog care sa testeze abilitatile intelectuale (IQ), un medic logoped care sa evalueze limbajul, un consultant în educatie care sa determine aptitudinile de citire si comportament scolar, un psiholog sau psihiatru care sa descopere o potentiala problema de comportament.
Desi nu exista tratament pentru autism, totusi medicii au ajuns la un consens: un tratament adecvat are un impact important asupra bolii. Tinta tratamentului este: sa faciliteze dezvoltarea sociala si a limbajului; sa scada din problemele comportamentale; sa determine dezvoltarea unor aptitudini pentru functionarea independenta; sa ajute familiile sa faca fata bolii. Interventiile comportamentale care se pare ca au avut rezultate difera de la unele simple, cum ar fi antecedentele (prevenirea unor schimbari care sunt pe cale sa apara, pentru a limita traumele ce rezulta în urma unei schimbari abrupte) pana la încercarea de a învata pacientul comportamente alternative care sa le înlocuiasca pe cele aberante existente (sa dea mana, în loc sa atinga pe cineva într-un mod nepotrivit atunci cand ii saluta).
Antrenamentul pentru aptitudinile sociale este destul de folositor pentru copiii care deja pot vorbi, adolescenti si adulti cu autism. Rezultate importante s-au obtinut si în încercarea de a oferi o ocupatie si a mentine un adult autist într-un loc de munca platit.
Se pare ca si anumite medicamente au un efect benefic în problemele de comportament, cum ar fi cele care inhiba serotonina; acestea descresc numarul comportamentelor repetitive, ritualistice si stereotipe, precum si agresivitatea. Si alte medicamente au fost folositoare în tratarea unor comportamente care nu sunt trasaturi definitorii ale bolii (stimulenti ai hiperactivitatii, neuroleptice pentru agresivitate si antidepresive pentru schimbari episodice de stari, somn, pofta de mancare, nivel al energiei si grad de iratibilitate, despre care se crede ca reflecta o boala afectiva).
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii