Nivelul ridicat al colesterolului în sânge, precum si alti factori dintre care cel mai important este predispozitia genetica provoaca deteriorarea arterelor, încarcarea cu placi de aterom, ducând în timp la blocarea lor partiala sau totala. Fenomenul acesta se întâlneste îndeosebi la nivelul arterelor coronare – care iriga cu sânge muschiul cardiac.
Nivelul ridicat al colesterolului în sânge, precum si alti factori dintre care cel mai important este predispozitia genetica provoaca deteriorarea arterelor, încarcarea cu placi de aterom, ducând în timp la blocarea lor partiala sau totala. Fenomenul acesta se întâlneste îndeosebi la nivelul arterelor coronare – care iriga cu sânge muschiul cardiac. Miocardul este unul dintre cei mai puternici muschi din corpul uman, putând fi comparat ca forta cu muschii coapselor sau ai gambelor. E de la sine înteles ca o asemenea activitate musculara are nevoie de o alimentare corecta cu oxigen, glucoza si alte substante nutritive, care sunt aduse de sânge. La rândul ei, inima functioneaza ca o pompa care primeneste sângele si apoi îl furnizeaza tuturor organelor si tesuturilor. În cursul vietii unui individ, miocardul pompeaza aproximativ 250 milioane de litri de sânge. Surprinzator este faptul ca, totusi, muschiul acestei pompe vitale pentru organism primeste sângele prin intermediul a trei artere de diametrul unui pai, adica între 3 si 7 mm. Arterele coronare se întind pe suprafata inimii, fiind ramuri ale celei mai mari artere din corp – aorta. Daca arterele care alimenteaza cu sânge muschiul cardiac se blocheaza partial, apar dureri „cardiace”, mai ales la efort. Mâlul de pe artere Treptat, în jurul vârstei de 30 de ani, arterele coronare încep sa depuna pe fata lor interioara un fel de mâl, alcatuit din colesterol si particule sangvine numite trombocite, formând pe peretele arterei ceea ce medicii numesc placi de aterom. În timp, aceste placi se aglomereaza în interiorul arterei, îngreuind curgerea libera a sângelui. Când o placa de aterom este sectionata, se observa un fel de materie gelatinoasa, grasoasa (colesterol). Din fericire totusi aceasta substanta grasa nu intra în contact direct cu sângele care circula prin artera deoarece placile de aterom sunt acoperite la suprafata cu un strat protector, un fel de camasa mai dura, alcatuit din celule, care poarta numele de tesut fibros.
Când arterele coronare sunt încarcate semnificativ cu placi de aterom sau sunt semiblocate si prezinta riscul de a se bloca total, medicii pun diagnosticul de boala cardiaca aterosclerotica (sau cardiopatie ischemica – ischemia însemnând lipsa de aport normal de sânge si oxigen). În aceasta situatie, angina pectorala începe sa se manifeste sub forma de crize la efort si stres neasteptat iar infarctul de miocard pândeste din umbra, viata fiind mai mult sau mai putin în pericol. Pe masura ce boala avanseaza, eforturile pentru a-i încetini sau a-i opri evolutia sunt din ce în ce mai multe si, din pacate, nu întotdeauna încununate de succes. Fumatul trebuie întrerupt, tensiunea arteriala mentinuta în limite normale, stresul e de evitat, nivelul colesterolului trebuie bine supravegheat si mentinut sub 200 mg etc. Pacientii la care se constata ca toate aceste masuri, combinate cu tratament medicamentos, nu dau rezultate satisfacatoare sau sunt total ineficiente, sunt sfatuiti sa apeleze la angioplastie.25 de ani de experienta
Aceasta metoda de tratament a bolilor coronare se practica în majoritatea clinicilor de cardiologie. Prima angioplastie încununata de succes a fost realizata la Zürich, în 1977, de dr. Gruntzig. În ce consta procedura? Un instrument special (cateter – un fel de tub foarte fin cu un balonas în vârf) trece prin piele (dupa ce se face o mica incizie) si apoi fiind dirijat prin lumenul arterei ajunge în artera coronara, unde este pozitionat în dreptul placii de aterom. Balonasul este umflat pentru 30 pâna la 60 de secunde, timp în care placa este strivita datorita presiunii care actioneaza asupra ei. Artera îngustata se dilata datorita fragmentarii placii si supraîntinderii peretelui sau. Balonasul este apoi dezumflat, fiind totodata injectata o substanta de contrast care îl ajuta pe cardiolog sa observe daca s-a ajuns la o dilatare adecvata si la un flux sangvin îmbunatatit.
În timpul umflarii balonasului, pacientul poate resimti o durere de piept tranzitorie, care trece însa imediat. Este posibil sa fie necesare mai multe umflari succesive pentru a se ajunge la dilatarea arterei. Dupa angioplastie, pacientul este monitorizat în sectia de îngrijire coronariana, 24-48 de ore, timpul de internare fiind de obicei de trei zile.
Statistici
În 70-90% din cazuri, angioplastia se soldeaza cu redeschiderea cu succes a arterei coronariene.
Majoritatea pacientilor se întorc la activitatea normala dupa 7-14 zile de la interventie si nu acuza crize de angina cel putin 6 luni.
La aproape 25% dintre pacientii afectati de o boala coronariana, obstructia este de asa natura încât nu este posibila trecerea cateterului prin artera îngustata.
În aproape 10% din cazuri, dilatarea nu poate fi realizata deoarece placile de aterom sunt calcifiate (tari ca piatra).
Riscul de deces dupa angioplastie este de 1% iar de infarct de miocard în primele 24 de ore de 3%.
La 20-35% dintre pacienti exista posibilitatea ca artera sa refaca placa de aterom în primele sase luni dupa interventie.
Aproximativ 20% dintre bolnavii care au apelat la angioplastie au nevoie dupa un an si de bypass coronarian.
Alimentatie variata în post
Dincolo de perspectiva religioasa asupra acestei perioade de restrictii alimentare, medicii nutritionisti...
Comentarii