Cât de mult trebuie sa ne temem de exploziile solare?

           De peste doua decenii încoace, în fiecare vara, pentru multe persoane, alegerea perioadei concediului de odihna sau a locurilor unde acesta urmeaza sa fie petrecut sunt subiecte care aduc în discutie, justificat sau nu, teama de exploziile solare si de pericolul acestora asupra sanatatii. Se pare ca aceasta „grija” uneori exagerata fata de consecintele pe care eruptiile solare le-ar avea asupra organismului uman a început în 1979 când oamenii de stiinta si mass-media au batut moneda pe seama acestui subiect deoarece, conform calculelor si statisticilor, acel an (cu prelungiri în 1980 si 1981) urma sa fie marcat de cel mai important vârf al activitatii ciclice solare înregistrate de când traieste omul sub binecuvântarea astrului datator de caldura si lumina, implicit de viata.

           De peste doua decenii încoace, în fiecare vara, pentru multe persoane, alegerea perioadei concediului de odihna sau a locurilor unde acesta urmeaza sa fie petrecut sunt subiecte care aduc în discutie, justificat sau nu, teama de exploziile solare si de pericolul acestora asupra sanatatii. Se pare ca aceasta „grija” uneori exagerata fata de consecintele pe care eruptiile solare le-ar avea asupra organismului uman a început în 1979 când oamenii de stiinta si mass-media au batut moneda pe seama acestui subiect deoarece, conform calculelor si statisticilor, acel an (cu prelungiri în 1980 si 1981) urma sa fie marcat de cel mai important vârf al activitatii ciclice solare înregistrate de când traieste omul sub binecuvântarea astrului datator de caldura si lumina, implicit de viata. Lucru care, de altfel, s-a confirmat.
           Dar astronomii cunosteau de multa vreme ca asa-numita activitate solara nu este uniforma, ba chiar ca aceasta activitate înregistreaza vârfuri ce tin de o anumita periodicitate: vârfuri care se repeta, dupa cum s-a constatat, la un interval de aproximativ 11,1 ani. În fond, prin ce se caracterizeaza perioadele de activitate solara crescuta? Pe de-o parte prin exploziile solare si aparitia unor zone extrem de stralucitoare, bine marcate, pe care astronomii le depisteaza cu destul de mare usurinta, iar pe de alta prin aparitia asa-numitelor pete solare care reprezinta zone mai reci ale soarelui, afectate de câmpuri magnetice considerabile, care influenteaza Terra în general si, implicit, organismele vii, fie ele plante, animale sau om. Pe ce se bazeaza aceste afirmatii? Bunaoara, în lumea vegetala cercetatorii au observat ca în trunchiul anumitor copaci sectionati pentru a li se constata vârsta prin numarul inelelor, fiecare al 11-lea inel este mai gros decât celelalte. S-a facut legatura cu perioadele de activitate solara crescuta care au ca o prima consecinta bulversarile climatice, care, evident, îsi pun amprenta pe modul de dezvoltare a plantelor. În ceea ce priveste omul, în medicina este deja un fapt bine demonstrat ca meteorodependenta (sensibilitatea organismului la schimbarile de vreme) îsi spune mai mult sau mai putin cuvântul asupra sanatatii. În ce sens?
           Ne vom referi cu precadere la consecintele negative. Înca de prin anii 1935, numeroase cercetari, întreprinse independent unele de altele si în zone diferite ale globului, au semnalat posibile corelatii între dinamica bolilor cardiovasculare si complicatiilor majore care vizeaza aceste boli si perioadele de intensa activitate solara. Dupa semnalele de alarma din acei ani, lipsite de temeiul unor date statistice si dovezi concrete, au urmat numeroase alte cercetari care au evidentiat, fara dubii, legatura dintre incidenta crescuta de infarct de miocard si perturbatiile câmpului geomagnetic, generate de activitatea solara intensa. De exemplu, în anii cu perioade de vârf ale activitatii solare s-a constatat ca solicitarile de asistenta medicala pentru infarct (confirmat sau nu) au crescut cu 30 la suta (adica s-au dublat) fata de perioadele similare ale altor ani cu activitate solara „obisnuita”. Totodata, studii din alte domenii medicale au semnalat ca în perioadele de activitate solara crescuta se înregistreaza un numar sporit de decompensari ale diverselor tipuri de nevroze si psihoze. Ceea ce a dus la concluzia ca în special muschiul inimii si sistemul nervos sunt deosebit de sensibile la perturbarile câmpului magnetic din atmosfera. Dar si sistemul imunitar poate fi influentat negativ; determinarile sanguine de tipul hemogramei au indicat diminuarea globulelor albe care au un rol important în apararea sanatatii si lupta organismului împotriva bolilor. De altfel, si indicele de mortalitate reflecta influentele amintite. Daca asa stau lucrurile, întrebarea pe care multi si-o pun în legatura cu pericolul expunerii la soare, a petrecerii concediului în aer liber, mai ales în anumite perioade ale anului, pare justificata. Totusi, tot medicii sunt aceia care spun ca, indiferent de tipul de activitate solara, daca sunt luate masuri normale de precautie (care, de fapt, nu sunt nici chiar atât de stresante si nici exagerat de restrictive), organismul uman are capacitatea de adaptare la modificarile de câmp electromagnetic, la variatiile de presiune, la emisiile sporite de raze ultraviolete sau de raze B, mai ales ca învelisul atmosferic al planetei, în special straturile sale protectoare de ozon ne vin în ajutor din acest punct de vedere. Asa ca marea majoritate a persoanelor pot merge fara nici o grija la mare sau la munte, pot si e chiar recomandat sa petreaca cât mai mult timp posibil în mijlocul naturii. Evident, o contraindicatie, mai ales daca e vorba de mare, revine doar persoanelor suferinde de diferite boli cardiovasculare sau cu antecedente de nevroze severe ori psihoze. De altfel, în general celor ce sufera de anumite boli cronice sau care sunt în perioada de convalescenta li se recomanda sa solicite parerea medicului care îi are în supraveghere în legatura cu indicatiile si contraindicatiile unui anumit mod de a petrece vacanta.