Istoria zaharului vremurilor moderne a inceput rau. In 1768, la Sorbona, a fost condamnata si apoi arsa cartea lui Claude Adrien Helveticus, deoarece acesta a indraznit sa afirme ca "nu exista nici un dram de zahar sosit in Europa, care sa nu fie patat de sânge. Daca ne gândim la conditia mizera a sclavilor, oricine are inima ar trebui sa renunte la acest produs si sa refuze placerea unui lucru cumparat cu pretul lacrimilor si al mortii a nenumarate fiinte umane". Astazi, se vorbeste tot mai mult despre raul nebanuit pe care-l introducem in organism, o data cu zaharul rafinat, al carui consum reprezinta principala cauza a aparitiilor unor afectiuni grave, cum sunt depresiile, anxietatea, durerea de cap, durerile de spate sau alcoolismul!
In bratele ispitei
Homo sapiens nu consuma decât relativ de curând zahar rafinat, deoarece mii si mii de ani s-a hranit cu hrana data de pamânt. Dar in ultimele doua-trei veacuri, si sub acest aspect, s-a tinut pasul cu industrializarea. Francezii au "progresat", de la 2,4 kg pe an in 1840, la 40 kg pe an in 1974. La concurenta cu ei, englezii au sarit, de la 2 kg pe an in 1700, la 8 kg pe an in 1800, apoi 38 kg pe an in 1900 si 54 kg pe an in 1970!
Din nefericire, populatia nu constientizeaza faptul ca produse ca zaharul rafinat sau faina rafinata sunt la fel de periculoase pentru sanatate ca alcoolul sau ca tutunul – asa-numitele "droguri dure". El creeaza o dependenta la fel de puternica precum cocaina sau morfina. Potrivit multor nutritionisti, toxicomania zaharoasa a devenit una dintre afectiunile cele mai raspândite si mai ucigase din vremea noastra, motiv mai mult decât serios pentru a informa exact consumatorii.
Renuntarea la "hrana de pubela"
Chiar daca e dificil sa eliminam cu totul din alimentatie asemenea produse nocive, fiecare persoana se poate proteja, consumând cât mai multe alimente naturale complete, astfel incât corpul sa primeasca vitaminele si enzimele necesare metabolismului si eliminarii substantelor
nedorite. Din fericire, corpul nostru este dotat cu mecanisme de de poluare puternice, care functioneaza foarte bine, atâta timp cât le oferim
substantele si nutrimentele de care au nevoie.
Un exemplu devenit, fatalmente, comun: bauturile de tip cola contin, in afara echivalentului a trei cesti de cafea, si circa 22 de cuburi de zahar rafinat. Asadar, pentru a evita intoxicarea si riscul de a deveni consumatori de droguri dure, trebuie sa suprimam zaharul alb, inlocuindu-l cu cel obtinut din trestie de zahar, cu mierea (neincalzita) sau cu sirop de artar. Un adolescent hranit cu asemenea produse risca mult mai putin sa devina victima drogurilor, decât cei ce consuma asa-numita "junk food" (termen american care inseamna "hrana de pubela", referitor la alimentatia industriala moderna).
Violenta si zaharurile ascunse
Cercetari efectuate in Elvetia au aratat ca inlocuirea, in hrana copiilor, a zaharului alb cu cel din sfecla de zahar integral, a redus foarte mult incidenta cariilor. Pe de alta parte, in acelasi mod se diminueaza agresivitatea si violenta verbala si fizica. Aceasta, deoarece zaharurile naturale fac sa dispara momentele de excitatie generate de ingerarea zaharului rafinat si oboseala subita aparuta 1-2 ore mai târziu.
Energia ramâne constanta si nepericuloasa. Problema este ca majoritatea cantitatii de zahar rafinat pe care o consumam este ascunsa in deserturi, biscuiti, inghetata, produse de patiserie, bauturi, dar si in deserturi lactate, conserve, semipreparate etc. Zaharoza face parte din produsele bogate in calorii, dar sarace in vitamine, minerale si oligoelemente. Dimpotriva, ea chiar consuma minerale din organism, pentru propriul metabolism, fara sa aduca altele in loc; de aici, efectul sau demineralizant. De aceea, prima masura in osteoporoza si in cariile dentare este pur si simplu suprimarea zaharului alb rafinat.
Cartea neagra a zaharului alb
Zaharul provoaca in special dezechilibre hormonale, respectiv epuizarea glandelor (suprarenalele si tiroida). De asemenea, slabeste eficacitatea globulelor albe si a sistemului imunitar; este deci un imunodepresor. La anumite persoane, se poate chiar vorbi despre intoleranta si alergie. Cât despre dependenta, aceasta e data de senzatia de satisfactie, de umplere a unui gol in existenta, atunci când se consuma bomboane,ciocolata, biscuiti etc. Nu se stie daca un consum constant de zahar antreneaza dependenta sau invers, fenomenul putând fi unul psihologic sau
fizic. Cert este ca bolile legate de aceasta deprindere se afla in
ascensiune: diabet, hipoglicemie, tulburari hormonale si de imunitate,
politoxicomanie, tulburari mentale, consum de psihotrope, osteoporoza,
demineralizare, obezitate, colesterol, ateroscleroza. Lista nu este
completa, fapt confirmat de morbiditatea din tarile aflate in topul marilor
consumatori de zahar rafinat: SUA, Canada, Anglia. Masura de siguranta
recomandata am si amintit-o deja: utilizarea indulcitorilor naturali. Iata
si o scurta lista cu alte zaharuri folosite in industria alimentara (in
mod normal, ar trebui sa se regaseasca pe ambalajele produselor
respective): maltoza si lactoza, levuloza sau fructoza, manoza si xiloza,
dextrinele, maltul de orz, siropurile de grâu si de porumb, zaharurile
false, Aspartamul (mai toxic si decât zaharul rafinat), sorbitolul,
xylitolul (in guma de mestecat).
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii