Perioada de sfârsit a evului mediu a insemnat pentru Italia un necontenit sir de lupte fratricide, in cadrul carora fiecare statulet din puzderia aparuta dupa prabusirea Romei antice a incercat sa se impuna. Beneficiind de profiturile aduse de negot, capeteniile oraselor-stat italiene au fost capabile sa-si angajeze propriile armate de mercenari – acestora li s-a spus condotieri -, considerate cele mai bune ale vremii. Printre condotierii care au scris cu sânge istoria medievala a acestei tari s-au aflat insa nu doar italieni, ci si militari de alte natii, la loc de cinste situându-se temutul Sir John Hawkwood.
Fiul de tabacar este uns cavaler
Daca aveti prilejul sa vizitati Domul Santa Maria del Fiore din Florenta, veti fi mirati sa vedeti ca la loc de cinste aici se afla un splendid portret ecvestru al unui cavaler englez, imortalizat de celebrul pictor Paolo Uccello, in 1436. Cavalerul se numeste John Hawkwood si este infatisat in postura de Capitan-General – un fel de comandant suprem al armatelor florentine. Calare pe un splendid armasar, Hawkwood tine in mâna dreapta bastonul de maresal si poarta o platosa aurita. Inscriptia aflata dedesubtul frescei este edificatoare pentru admiratia cu care viteazul ostean fusese privit de florentini: "John Hawkwood, cavalerul englez, care a fost considerat cel mai prudent comandant al timpului sau".
Dar cine a fost acest pretuit militar si mai ales cum de a parasit el cetoasele plaiuri britanice, spre a ajunge sa lupte tocmai in câmpiile lombarde? Multi cronicari medievali au scris despre Hawkwood, laudându-i virtutile de strateg. Dar, in ciuda faptului ca figura sa a constituit subiectul multor scrieri medievale, copilaria si tineretea lui Hawkwood ramân inca invaluite in mister. Dupa toate probabilitatile, s-anascut pe la 1320, ca al doilea fiu al unui tabacar sarman din satul Sidle Hedingham, comitatul englez Essex.
Adolescent fiind, a fost trimis de tatal sau sa invete meseria de croitor, la Londra. Dar pustiului nu-i placeau deloc ata, acele si foarfecele, asa ca a fugit si s-a inrolat voluntar in armata ce urma sa lupte pe continent, cu Franta, in cadrul "razboiul de 100 de ani". Nu avea, probabil, mai mult de 16 ani, dar curajul l-a facut repede remarcat. A participat, ca simplu soldat, la luptele de la Crecy si Poitiers si se spune ca insusi fiul regelui, Edward (legendarul Print Negru) l-ar fi numit cavaler. Dupa alte surse,Hawkwood si-ar fi luat el insusi acest titlu. In orice caz, serviciile aduse regilor Angliei au incetat imediat dupa semnarea tratatului de la Bretigny, in 1360.
"Compania Alba" facea zile negre inamicului
Dar viata civila, la care se intorcea acum, nu putea fi pe placul unui asemenea aventurier. Prin urmare, a trecut din nou Canalul Mânecii si a ajuns in Burgundia, unde s-a alaturat uneia dintre numeroasele trupe de mercenari care luptau pentru bani. Foarte curând, calitatile sale de lider innascut l-au ajutat sa devina conducatorul unui pâlc de viteji, ce-si ziceau Compania Alba, care a primit botezul sângelui in lupta cu trupele papale, lânga Avignon. In 1363, lui Hawkwood i se ofera prilejul sa lupte, pentru o suma considerabila, in armata marchizului de Montferrato, dincolo de Alpi. Prima misiune nu a fost deloc usoara,intrucât inaintea temerarilor mercenari ai lui Hawkwood se aflau trupele Milanului. Dar englezul s-a achitat cu brio de misiunea primita, cucerind nu doar banii promisi, ci si admiratia adversarilor.
Peste un an, il gasim luptând de partea Pisei, impotriva Florentei, apoi, in 1369, lupta pentru Perugia impotriva armatei papale. In 1370, puternicul Bernabo Visconti, ducele Milanului, il angajeaza pentru a infrunta alianta oraselor lombarde, din care faceau parte, printre altele, Pisa si Florenta. Faptul ca Visconti era un stapân bun-platnic l-a si convins pe nestatornicul englez sa ramâna in serviciul sau doi ani, când il ataca pe fostul sau "patron", marchizul de Montferrato. Dar, dupa ce obtine victoria, flegmaticul fiu al Albionului trece printr-o criza religioasa si, renuntând la razboaiele impotriva Papalitatii, intra in slujba Suveranului Pontif, caruia ii cere smerit iertare.
Ostean viteaz si diplomat perfid
Sub comanda lui Hawkwood, Compania Alba capatase reputatia de cea mai buna armata de profesionisti din toate in Italia. In acelasi timp,
conducatorul ei era foarte pretuit, italienii care-i pronuntau stâlcitnumele, – Haucodo – ajungând curând sa-i spuna Acuto ("cel indraznet"). Chiar daca s-a facut mult caz de vitejia dovedita de englez pe câmpul de lupta – el lupta intotdeauna in prima linie – analistii moderni par de acord sa accepte ca Hawkwood era nu doar un militar viteaz, dar si un fin diplomat, cu toate ca nu stia nici sa scrie si nici sa citeasca. De aceea, razboinicul aspru, care rareori cunostea mila, desi putea fi capabil si de acte de marinimie, era mereu inconjurat de o ceata de caligrafi si talmaci, gata sa-i indeplineasca ordinele, sa semneze in numele sau contractele si desigur sa numere banii, caci Hawkwood habar nu avea de aritmetica…
Victoriile sale nu s-au datorat doar strategiei superioare, ci si unor initiative diplomatice stralucite. Ca si un alt diplomat celebru de mai târziu, Talleyrand, englezul era adeptul dictonului "cuvintele i-au fost date omului spre a-si ascunde gândurile". Asa ca ori de câte ori a avut ocazia, a tradat o cauza spre a o imbratisa pe alta, fapt care, in mod paradoxal, l-a facut si mai popular, mai ales printre oamenii simpli, care se amuzau de modul in care acest venetic venit de peste mari si tari isi batea joc de atotputernicii printi, duci si papi… In câteva rânduri, dupa ce a incasat soldele ostasilor, pentru a lupta impotriva unei cetati dusmane, el si-a trimis emisarii catre aceasta, solicitând o suma dubla pentru a n-o ataca! Angajat de Perugia sa lupte contra Papei, pentru ca nu era multumit de banii primiti, a refuzat sa mai iasa la atac, dar n-a inapoiat un galben macar…
Când faima lui atinsese apogeul, cetatile italiene il plateau "preventiv", inainte ca rivalele lor sa-i dea bani pentru a lupta contra lor! De pilda, in 1375, când fusese angajat de Papa sa distruga Florenta, el a primit de la florentini câtiva saci cu galbeni, in schimbul promisiunii ca nu va ataca orasul timp de trei luni. In acest timp, Hawkwood s-a jucat de-a asediul, dar nu a intreprins nici un atac si ulterior a abandonat planul de cucerire a Florentei, lasându-l pe Suveranul Pontif cu punga goala si cu mânia ca florentinii sunt la fel de puternici. Nu-i de mirare, asadar, ca acest condotier norocos, care folosea la fel de bine sabia si arma santajului, a ajuns curând sa dobândeasca o uriasa avere. Avea proprietati in Romagna si Toscania si ii fusese daruit un castel la Montecchio Vesponi.
"Salvatorul cetatii"
Cavalerismul dovedit pe câmpul de lupta va fi umbrit de un incident petrecut in 1377. Asediind, in numele Papei, cetatea Cesena, el a reusit sa-i faca pe aparatorii ei sa se predea, dupa ce le promisese ca nu vor pati nimic. Increzatori in cuvântul unui comandant de talia lui, localnicii au deschis portile; a urmat insa un masacru general, toti barbatii apti sa poarte arme fiind ucisi. Unii istorici sustin ca nu Hawkwood ar fi dat acest ordin criminal, ci cardinalul Roberto de Genova, dar lucrurile sunt incâlcite… In 1378, Hawkwood s-a casatorit cu Donnina Visconti, fiica ilegitima a ducelui Milanului. Frumoasa sotie ii va darui un fiu si doua fiice, dar prietenia lui Hawkwood cu socrul sau nu va dura prea mult, caci englezul va incheia, anul urmator, un contract cu Florenta. In 1381, regele Richard al II-lea al Angliei, care-l admira mult, l-a numit ambasador la curtea papala. Din 1390, Hawkwood se alatura definitiv Florentei, in lupta contra expansiunii ducatului de Milan. Vitejia si abilitatea lui aduc victorii nesperate florentinilor, astfel incât ducele Gian Galeazzo Visconti cere pace.
Drept rasplata, florentinii il numesc pe Hawkwood "salvator al cetatii", ii ofera cetatenia si o pensie onorabila, precum si o superba vila, unde englezul isi va petrece restul zilelor. John Hawkwood a murit pe 16 martie 1394, fiind inmormântat cu onoruri militare in Domul orasului. La putin timp dupa aceasta, Richard al II-lea solicita ca trupul sau sa fie exhumat si adus in Anglia, actiune de care se ingrijeste chiar fiul lui Hawkwood, ce se va stabili ulterior la Londra.
GABRIEL TUDOR
Comentarii