Fara indoiala, multi dintre noi au resimtit o senzatie dezagreabila, strângând mâna cuiva si având impresia ca tine in palma un fel de molusca: o bucata de carne flasca si umeda. Este insa numai un aspect al fenomenului de hiper-transpiratie, care poate afecta si alte parti ale corpului decât palmele, cu efecte jenante din mai multe puncte de vedere. Iar cauzele acestei afectiuni benigne fac parte din cotidian: stresul, o viata agitata, alimentatie dezechilibrata calitativ si in timp etc. Cât priveste localizarea excesului de transpiratie, uneori continuu, cele mai expuse zone sunt palmele, subsuorile, capul si labele picioarelor.
Anumite persoane pot suferi din plin – mai mult decât altele – inconvenientele unei transpiratii excesive, in viata lor profesionala: lucratori din comert, coafori, electricieni, muzicieni, infirmiere, chirurgi, politicieni, fotografi etc. Pe de alta parte, circa 4% din subiecti sunt afectati in acelasi timp de ceea ce se numeste erentobolie, adica inrosirea accentuata a fetei. Cauza exacta a anomaliei ramâne inca necunoscuta, specialistii suspectând in primul rând o hiperactivitate a sistemului simpatic, respectiv o alimentatie prea bogata in mâncaruri "tari", piperate sau pigmentate cu alte asemenea produse.
Exista totusi cazuri de hiperhidroza care se pot trata, prin asa-numita ionofereza. Principiul este acela al circulatiei unui curent electric intre cele doua palme ori intre cele doua talpi ale picioarelor. Este vorba insa despre un tratament pentru toata viata, care necesita sedinte regulate si care prezinta inconvenientul uscarii excesive a pielii. Automedicatia are si ea limitele sale, astfel ca este obligatoriu avizul prealabil al medicului sau al terapeutului. In acelasi timp, trebuie stiut ca nici un tratament impotriva transpiratiei nu are efecte pozitive definitive.
In esenta, se folosesc putine tipuri de tratamente:
– anti-perspirantele locale (deseori inadecvate, au durata de actiune scurta si efectul este limitat de volumul de transpiratie ce trebuie controlat; se folosesc de obicei pentru zona subsuorilor, nedovedindu-si eficacitatea in cazul hiperhidrozei plantare sau palmare);
– tratamentele generale impotriva transpiratiei (putin folosite, din cauza efectelor secundare importante, astfel ca medicul trebuie sa-si asume personal raspunderea pentru toate riscurile);
– toxina botulinica (necesita injectii locale foarte dureroase sau anestezie de profunzime, durata de actiune fiind limitata la câteva luni; se foloseste doar in hiperhidrozele axilare severe, in mediu spitalicesc, costul fiind foarte ridicat);
– ionofereza (se recomanda drept prima metoda de incercat, ca tratament de referinta in hiperhidrozele rezistente la tratamentele locale);
– simpatectomia chirurgicala (este o operatie ireversibila, cu o anumita doza de eficacitate, dar e si controversata, din cauza posibilelor complicatii ulterioare si a efectelor secundare – peste 60% din cazuri).
Chiar daca vestile nu sunt tocmai optimiste, pacientii pot cauta un tratament care sa li se potriveasca, cu conditia sa apeleze la un medic foarte stapân pe tehnica de lucru aleasa.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii