O aspirina pe zi tine medicul la distanta

           Veti spune, cu siguranta, ca proverbul englezesc suna cu totul altfel: „Un mar pe zi tine medicul departe” si, evident, nu veti gresi. Numai ca cercetarile din ultimele doua decenii si, îndeosebi, cele din ultimii ani, îi fac pe medici sa transforme celebra si arhicunoscuta zicala legata de „fructul pacatului originar” în afirmatia: „ O aspirina pe zi tine medicul la distanta”.

           Veti spune, cu siguranta, ca proverbul englezesc suna cu totul altfel: „Un mar pe zi tine medicul departe” si, evident, nu veti gresi. Numai ca cercetarile din ultimele doua decenii si, îndeosebi, cele din ultimii ani, îi fac pe medici sa transforme celebra si arhicunoscuta zicala legata de „fructul pacatului originar” în afirmatia: „ O aspirina pe zi tine medicul la distanta”.
           Acest medicament „batrân”, eclipsat de atâtea alte generatii de produse farmaceutice noi, evident similare, sa mai aiba înca putere de convingere? Raspunsul este unul singur: DA.
          
           „Batrâna” aspirina contine acid salicilic. Si ce-i cu asta? Înca din anul 500 î.e.n., Hipocrate a încercat sa amelioreze durerea pacientilor sai, recomandându-le sa mestece scoarta de salcie, care, dupa cum s-a demonstrat ulterior, contine acid salicilic. Mult mai aproape de vremurile noastre, adica în 1763, reverendul Stone din Chipping Norton (Anglia), demonstra la rândul sau efectul benefic al scoartei de salcie la bolnavii care sufereau de malarie. Utilizarea ca atare a acidului salicilic nu s-a materializat totusi pâna în 1853, anul în care germanul Von Gehardt din Bayer a descoperit aspirina, pentru ca putin mai târziu, în 1899, Felix Hoffman, un farmacist tot din Bayer, sa foloseasca pentru prima data acest produs în tratamentul tatalui sau.
          
          Primul studiu clinic
          
           Experimentele izolate si oarecum nereprezentative ramân totusi sub semnul îndoielii daca nu se întreprind studii si cercetari organizate, pe loturi reprezentative de bolnavi, menite sa duca la o concluzie cu suport stiintific. S-a ajuns totusi si la etapa în care un medic generalist american, Lawrence Craven, a efectuat între anii 1948 si 1956 primul studiu clinic asupra efectului aspirinei asupra indivizilor cu risc de a contracta diferite îmbolnaviri. Grupul tinut sub observatie a fost format din 1500 de barbati relativ sanatosi, dar supraponderali, sedentari, cu vârste cuprinse între 40 si 65 de ani. Rezultatul cercetarii, publicat la vremea respectiva în „The Mississipi Valley Journal”, a evidentiat faptul ca o aspirina pe zi a fost suficienta ca nici unul dintre cei 1500 de „pacienti” ai doctorului Craven sa nu faca un infarct pe parcursul celor cinci ani cât a durat tratamentul. Dar, conform obiceiului, rezultatele acestui studiu nu au convins usor comunitatea stiintifica si nici pe medici sa prescrie aspirina pacientilor cu probleme cardiace.
          
          Epoca „medicamentului care poate salva viata”
          
           Abia în anii ’80, aspirinei i s-a recunoscut statutul de… „vedeta”, de data aceasta exagerându-i-se uneori meritele. Dar, pâna atunci, în 1971, medicul John Vane din Anglia, în urma studiilor întreprinse, a venit cu un element de mare noutate: aspirina blocheaza actiunea unor substante speciale din organism, asa-numitele prostaglandine. Ce înseamna acest lucru? Aspirina împiedica aglutinarea trombocitelor, adica, formarea cheagurilor de sânge. Deci, aspirina are rol de „fluidizant” al sângelui. Neconvingator totusi! În 1983, în urma concluziilor unui studiu întreprins în Statele Unite de Lewis si colaboratorii sai, aspirina este însa urcata pe un soclu, la baza caruia aproape ca sta scris: „medicament care poate salva viata”. Lewis demonstrase fara nici un dubiu ca un anumit medicament (Alka-Seltzer) care continea într-o pastila 325 mg de acid acetilsalicilic, administrat pacientilor cu angina severa însotita de dureri cardiace, a determinat o reducere cu 49% a infarctelor miocardice non-fatale si fatale. La putin timp dupa aceasta, un studiu canadian avea sa vina cu aceeasi constatare.
          
          6 indicatii recunoscute ale aspirinei
          
          – Ca o masura salvatoare atunci când este luata în primele ore ale unei dureri de piept sau ale altor simptome rezultate din dezvoltarea unui infarct. Doza: o tableta de 325 mg de aspirina simpla, mestecata si apoi înghitita.
          
          – Angina instabila (dureri de piept severe care apar repetat): pentru prevenirea infarctului posibil cauzator al decesului. Doza: 325 mg de aspirina tamponata zilnic.
          
          – Dupa un infarct, pentru a preveni alte infarcte cu prognostic sumbru. Doza: între 160 si 325 mg de aspirina tamponata zilnic.
          
          – Dupa o interventie chirurgicala by-pass coronarian, pentru a preveni blocarea grefei. O doza de 325 mg zilnic este utila pentru primii câtiva ani.
          
          – Barbatii peste 45 de ani sau femeile trecute de 60 de ani, cu factori de risc (antecedente familiale de infarct înainte de 60 de ani, nivele înalte ale colesterolului, LDl-colesterol peste 160 mg sau 4 mmol, hipertensiune usoara sau diabet). Doza: 80 mg zilnic. Bayer produce o aspirina tamponata de 81 mg care este ideala, deoarece o doza mai mare prezinta riscul de aparitie a sângerarilor la nivelul stomacului prin folosirea îndelungata.