Osteoporoza este o boala care pâna nu demult (aproximativ un deceniu) nu constituia un motiv de îngrijorare pentru populatia din România pentru simplul motiv ca despre aceasta nu prea se vorbise dar nu si pentru ca nu ar fi constituit o problema de sanatate. În ultimii ani însa, când accesul la informatia din orice domeniu, inclusiv din cel medical, este mult mai larg, osteoporoza tinde sa sperie omul de rând în egala masura cu numeroase alte boli.
Osteoporoza este o boala care pâna nu demult (aproximativ un deceniu) nu constituia un motiv de îngrijorare pentru populatia din România pentru simplul motiv ca despre aceasta nu prea se vorbise dar nu si pentru ca nu ar fi constituit o problema de sanatate. În ultimii ani însa, când accesul la informatia din orice domeniu, inclusiv din cel medical, este mult mai larg, osteoporoza tinde sa sperie omul de rând în egala masura cu numeroase alte boli. Dar în ce consta aceasta boala? Osteoporoza este maladia care afecteaza întregul schelet, caracterizându-se prin scaderea masei osoase si alterarea structurii oaselor, fenomen ce are drept consecinta cresterea fragilitatii oaselor si predispozitia la fracturi. Excluzând osteoporoza pe care medicii o numesc secundara si care are drept cauze dereglari endocrine de natura patologica, boli ereditare, malnutritia, anorexia nervoasa etc., exista osteoporoza comuna (primara) care se realizeaza pe fondul unei pierderi naturale de masa osoasa în procesul firesc de îmbatrânire si care începe dupa vârsta maturizarii scheletului (35-40 de ani), continuând mai mult sau mai putin accentuat toata viata. Pe parcursul vietii, procesul osteoporozei se dezvolta mai usor daca beneficiaza de factori care împiedica formarea unei mase osoase normale, puternice. Printre acesti factori favorizanti se pot enumera: predispozitia în familie pentru osteoporoza, sexul feminin, carenta de calciu în alimentatie, nivelul scazut de efort fizic, apartenenta la o rasa mai vulnerabila la aceasta boala (caucaziana sau asiatica). Apoi, exista factori care accelereaza pierderea de masa osoasa: menopauza; vârsta avansata caracterizata în general prin reducerea unor functii biologice; sedentarismul; toxicele (fumatul, alcoolul etc.).
O problema medico-sociala
Desi în România profilaxia si tratamentul acestei boli se fac la întâmplare, în sensul ca nu este aplicat un program functional, bine pus la punct (ca în alte tari) de cuprindere în masa a populatiei, osteoporoza este o reala problema de sanatate nu numai la noi, ci la nivel mondial, de vreme ce datele statistice arata ca:
– Boala este prezenta la 0,8% din populatie, în crestere abrupta dupa 45 de ani la femei si 65 de ani la barbati.
– Incidenta fracturilor de natura osteoporotica, cu risc de aparitie de-a lungul întregii vietii de dupa vârsta de 35-40 de ani, se situeaza la nivelul de 15% la femei si 5% la barbati.
– Mortalitatea dupa fracturile de col femural este semnificativa la ambele sexe (15-20%), mai mare în unele tari decât cea provocata de cancerul mamar si uterin luate împreuna.
– Invaliditatea datorata acestei boli este comparabila cu cea cauzata de accidentele vasculare cerebrale; se estimeaza ca în viitorul apropiat 50% din bolnavii cu fracturi de sold nu se vor putea deplasa fara ajutor).
– Costurile de spitalizare pentru fracturile de sold sunt superioare celor pentru infarctul miocardic sau diabetul zaharat, acestea dublându-se în perioada de recuperare îndelungata ( aproximativ un an).
– Cresterea numarului populatiei peste vârsta de 45 de ani în anul 2000 la aproape dublu fata de anul 1980, în special în tarile în curs de dezvoltare, face cu atât mai mult din osteoporoza un subiect medical de mare importanta.
Cine este mai vulnerabil la osteoporoza?
Osteoporoza, desi teoretic este o boala care poate afecta orice om, are sansa sa se instaleze mai repede, mai sigur, în forme mai grave, cu o evolutie mai rapida, daca este ajutata de anumiti factori favorizanti:
– Genetici (ruda de gradul I cu fracturi dupa traumatisme minore). u Factori de mediu (tabagism, alcoolism, sedentarism, constitutie anemica, dieta saraca în calciu, expunere redusa la soare).
– Statusul menstrual (menopauza precoce – înainte de 45 de ani, amenoree în antecedente – anorexie nervoasa).
-Tratamente anterioare (cortizonice, antiepileptice, tiroxina, hidrocortizon, heparina, warfarina).
– Boli endocrine (sindrom Cushing, boala Addison etc.).
– Boli hematologice (leucemii, limfoame, anemie Biermer etc.).
– Boli reumatologice (poliartrita reumatoida, spondilita anchilozanta).
– Boli digestive (sindroame de malabsorbtie, boala cronica de ficat).
Se poate preveni osteoporoza?
Desi osteoporoza poate fi considerata o componenta fireasca a procesului de îmbatrânire, în sensul unei degenerari a structurii oaselor si, implicit, a unei pierderi naturale de masa osoasa, totusi pot fi luate masuri generale (pentru marea masa a populatiei) si masuri speciale (pentru persoanele cu risc crescut). Printre acestea se numara:
– Aport alimentar suficient de calciu si administrarea de vitamina D în timpul sarcinii;
– Adaugarea de calciu (carbonat) în alimentele uzuale (pâine, apa potabila);
– Aport suficient de vitamina C în perioada de crestere a scheletului;
– Aport alimentar crescut de calciu în copilarie si adolescenta;
– Încurajarea activitatilor sportive, îndeosebi a celor în aer liber, precum si expunere la soare;
– Combaterea sedentarismului si mobilizarea precoce dupa repausul terapeutic;
– Încetarea fumatului si consumului de alcool; u Limitarea rezonabila a medicatiei care favorizeaza osteoporoza (îndeosebi a corticoterapiei care, pe cât posibil, trebuie limitata în timp si folosita în doze mici);
– Tratamentul bolilor susceptibile de a produce osteoporoza secundara;
– Profilaxia osteoporozei de menopauza prin tratamente hormonale.
Avantajele autofagiei prin post intermitent
În principiu, doi termeni aparent fara legatura între ei – postul alimentar...
Comentarii