Orice copil este capabil sa se dezvolte armonios, sa mearga inainte, sa capete incredere in sine daca nu este impiedicat de spaime inutile. Si, cu conditia sa fie ajutat de parintii sai. Daca acceptam ideea psihologilor ca increderea in sine ii ajuta pe copii sa creasca, sa vedem ce ar putea face parintii pentru a o stimula.
Foarte simplu, sa analizeze atitudinile negative ale copilului, considera psihologul Anne Bocus. Pentru a avea incredere in el, un copil trebuie, de fapt, sa se evalueze eventual, sa-si cunoasca punctele forte si pe cele slabe si sa le accepte. Ideea de a se simti „bine in pielea sa” nu are nimic de-a face cu frumusetea, ci reflecta o atitudine vis-à-vis de propria persoana, atitudine ce depinde mult de educatie. Achizitionând de mic comportamente corecte vizând, de exemplu, igiena si sanatatea, copilul isi va respecta corpul si isi va purta de grija. Isi va putea astfel cunoaste limitele, se va putea antrena, va putea merge pâna la capatul fortelor sale.
Pentru a ajuta copilul sa capete incredere in propriile forte, parintii il pot admira si felicita pentru modul in care se imbraca sau se piaptana, oferindu-i haine potrivite. Complimentele sunt importante, dar nu suficiente. Copilul trebuie sa simta ca are un corp normal, sanatos si ca senzatiile sale, de asemenea, sunt absolut firesti. Toate mecanismele corporale pot fi abordate in dialogul cu parintii, cu cuvinte simple, evitând tabu-urile si falsele pudori.
Experienta proprie trebuie sa-l ajute pe copil sa-si cunoasca punctele puternice si pe cele slabe. Incet, incet, va descoperi ca forta rezida in el.
Oricum, parintii sa evite sa-l determine pe copil sa actioneze sub imboldul fricii. Daca doriti sa devina onest si responsabil, nu pedepsiti copilul la orice greseala sau nota proasta. Asigurati-l ca… „nu este grav, toata lumea greseste si important este sa vedem cum sa reparam lucrurile…”. Adoptând acest gen de atitudine constructiva, copilul va invata ca nu trebuie sa-i fie frica inutil, ci sa caute solutii reparatorii. Copilul face lucruri pe care trebuie sa si le asume. In functie de vârsta, trebuie sa decida singur unele lucruri, nu sa hotarasca parintii pentru el. Pentru a se obtine acest lucru, potrivit vârstei, trebuie sa i se dea ocazia sa aleaga. (Mai intâi, va decide lucruri simple: isi va stabili un anumit program, isi va alege prietenii, organizarea „activitatilor obligatorii”, continutul gustarii, va decide aranjarea jucariilor dupa criterii dorite de el etc.). Copilul invatat sa aleaga isi va respecta mai bine cuvântul decât cel caruia lucrurile i se impun.
Comentarii