Enteropatia glutenica are o larga arie de raspândire si aproape ca nu exista zona geografica în care sa nu fie întâlnita.
Exceptie face populatia indigena africana. Incidenta bolii este însa variata: 1/300 în Irlanda, 1/1100 în Anglia, 1/2500 în regiunea pariziana, 1/3250 în Australia, 1/6500 în Suedia. La noi în tara, desi incidenta bolii este tot mai frecventa, nu s-a facut o centralizare a cazurilor de subiecti cu intoleranta la gluten. Anchetele familiale, efectuate la bolnavii cu enteropatie glutenica au evidentiat aglomerarea familiala a bolii si au deschis drumul cercetarilor genetice. Factorul ecologic nociv este reprezentat de fractiunea proteica a cerealelor – grâu, secara, orz, ovaz – si anume glutenul. Glutenul are doua componente: gliadina si glutenina cu particularitati distincte. Ambele fractiuni sunt nocive pentru subiectii cu enteropatie glutenica la care produc malabsorbtii sau alteratii morfologice ale mucoasei intestinale. Totusi actiunea nociva cea mai mare o are gliadina. Se apreciaza ca pentru întretinerea manifestarilor chimice si morfologice sunt suficiente 3 g gliadina pe zi.
În lume, cercetarile de genetica vegetala au facut prosibila obtinerea unei varietati de grâu, la care absenta cromozomului 6A determina posibilitatea producerii unei faini netoxice pentru subiectii cu enteropatie glutenica (Kasarda si colab. 1978).
Toate cercetarile converg spre concluzia ca agentul nociv din gluten este ultrafiltrabil si termostabil, ca are o greutate moleculara mai mare de 2000 si este de natura peptidica.
O ipoteza alternativa asupra toxicitatii glutenului a fost emisa de cercetatorii irlandezi care considera ca principiul toxic ar fi fractiunea glucidica legata covalent de gliadina. Dupa unele cercetari s-a stabilit ca boala induce un raspuns imunologic anormal, ca urmare a unei erori genetice. Printre modificarile esentiale ce apar la enteropatia glutenica mentionam:
– modificarea vilozitatilor intestinale (care apar scurtate, largite si aplatizate), cu implicatiile sale (reducerea suprafetei absorbative);
– modificarea concentratiei si distributiei enzimelor celulare;
– modificarea profilului hormonal cu implicatii în desfasurarea metabolismului s.a.
Enteropatia glutenica la copii se manifesta prin tulburari ale apetitului, alternanta de diaree si constipatie, scaderea greutatii corporale, tulburari de comportament, crize de deshidratare repetate s.a.
Exista si enteropatia glutenica a adultului cu cele trei forme:
– clasica – cu manifestari predominant digestive;
– minima – cu forme digestive usoare sau putin exprimate;
– latenta – sugerata de dermatita herpetiforma (afectiune cutanata veziculara).
Dupa stabilirea diagnosticului, excluderea glutenului si corectarea dezechilibrelor biologice provocate de sindromul malabsorbtiv, majoritatea subiectilor nu mai necesita masuri medicale deosebite.
În schimb enteropatia glutenica nerecunoscuta si netratata are o evolutie nefavorabila cu expresie clinica si etiologica severa. Exista situatii în care atât în cazurile netratate cât si in cele tratate dar care nu raspund pozitiv la tratament, pot aparea complicatii cum ar fi ulceratii intestinale, tulburari endocrine, neuropsihice, leziuni osoase. Alte detalii despre aceasta maladie severa, despre regimul impus si, mai ales, despre preparatele Laboratorului de Nutritie Umana, saptamâna viitoare.
Comentarii