Politica poate fi cruda uneori. De exemplu, in urma prabusirii financiare din 2008, prim-ministri si presedinti au fost inlaturati rapid de la putere in tari din America de Nord si Europa de catre electoratul furios.
Poate ca ar fi trebuit sa se considere norocosi ca au ramas doar fara slujba pentru ca in vremuri mai vechi, oamenii aflati in pozitia lor se confruntau cu consecinte mult mai grave atunci cand lucrurile mergeau prost.
Johan de Witt, premierul Republicii Olandeze, dupa o serie de crize economice, a fost asasinat la Haga la 20 august 1672, iar ucigasii sai i-au mancat, cel putin partial, trupul sau si pe cel al fratelui sau Cornelis.
Cei doi lideri politici au reusit, la mijlocul secolului al XVII-lea sa intrerupa dominatia Casei de Orange si sa adopte un model de guvernare republicana radical, sub imboldul unei factiuni de nobili si mari comercianti. Ei au reusit in mare parte sa faca acest lucru, Johan de Witt servind ca echivalent al premierului tarii incepand cu 1653, desi titlul real pe care il detinea era cel de Mare Pensionar.
Republica Olandeza a continuat sa-si impuna dominatia in comertul european si colonial, aducand o bogatie enorma in orase precum Amsterdam, Rotterdam si Dordrecht. Dar celelalte puteri europene erau din ce in ce mai ostile fata de Republica Olandeza.
Prin urmare, intre anii 1650 si 1670, mai multe natiuni europene mari au intrat in razboi cu olandezii la fiecare cativa ani pentru a le zdrobi puterea economica. Olandezii au fost amenintati pe mare de Anglia si pe uscat de Franta. Aceasta perioada de agresiune intensa a culminat in 1672 cu izbucnirea a doua razboaie separate in doar 24 de ore.
La 6 aprilie, Franta a declarat razboi Republicii Olandeze, iar a doua zi, britanicii au facut acelasi lucru. Combinatia dintre agresiunea franceza si cea britanica a fost initial dezastruoasa pentru guvernul lui de Witt.
In iunie, francezii, aliati cu mai multe state germane mici din Renania, au invadat Tarile de Jos dinspre est si au provocat o serie de infrangeri militare zdrobitoare olandezilor. Orasul Groenlo a fost cucerit de francezi in cateva zile, iar cea mai mare parte din sudul Republicii a fost invadata.
Toate acestea au facut ca perioada sa devina cunoscuta sub numele de Rampjaar sau „Anul dezastrului”. La inceputul lunii august, Cornelis de Witt a fost arestat si incarcerat la Haga. Pe 20 august, fratele sau, Johan, l-a vizitat in inchisoare. Dar acesta nu stia ca dusmanii sai politici, conspirand cu seful Casei de Orange, William de Orange, ii intinsesera o capcana.
Dupa ce de Witt a intrat, o multime s-a adunat in jurul inchisorii, iar militia de la Haga a patruns inauntru. In loc sa potoleasca tulburarile, oamenii de ordine au luat cu asalt inchisoarea si i-au ucis pe cei doi frati.
Ulterior, trupurile lor au fost atarnate pe o spanzuratoare si mutilate, iar multimea s-a dedat la acte de canibalism cu cadavrele lor: fiecaruia dintre cei doi lideri li s-a smuls ficatul, care a fost prajit si devorat de razvratiti. Faptul bizar a fost ca efortul de razboi incepuse de fapt sa se imbunatateasca pentru olandezi la inceputul toamnei, iar ei au reusit sa-i expulzeze pe francezi din Republica la scurt timp.
In urma infamului asasinat si a episodului de canibalism, un politician favorabil Casei de Orange, numit Gaspar Fagel, i-a succedat lui Johan de Witt in functia de Mare Pensionar. Razboiul cu englezii s-a incheiat in 1674 fara vreun invingator, in timp ce razboiul cu Franta a constituit o intoarcere similara la starea in care se aflau lucrurile inainte de razboi. Dar ce s-a intamplat cu William de Orange?
Dupa presupusele acte de canibalism, el a continuat sa devina figura preponderenta in cadrul Republicii Olandeze, reafirmand puterea Casei de Orange pe care fratii de Witts o contestasera.
Datorita casatoriei sale cu Maria Stuart, fiica lui Iacob, duce de York, in 1677, el a emis pretentii la tronul englez, pe care a reusit sa-l obtina in 1689, uzurpand coroana de la socrul sau. Astfel, asasinarea fratilor de Witts a deschis calea pentru ca William sa devina unul dintre cei mai de succes oameni de stat ai Europei de la sfarsitul secolului al XVII-lea.
GABRIEL TUDOR
Comentarii