In 1963, cand Razboiul Rece era in toi, un tanar pe nume Heinz Meixner a pus la cale un plan indraznet de evadare catre „iadul capitalist”, impreuna cu femeia pe care o iubea. Planul venea dupa ce Meixner, care era originar din Austria si locuia in Berlinul Occidental, se indragostise de Margarete Thurau, o tanara ramasa in partea „democrata” a orasului.
Incercarile lor de a se casatori au fost zadarnicite de autoritati, care nu i-au permis Margaretei sa paraseasca tara, asa ca Meixner si-a dat seama ca singura modalitate de a fi impreuna cu aleasa inimii sale era sa o rapeasca. Fiindca Zidul Berlinului fusese construit si nu putea fi trecut, Heinz s-a gandit ca ar putea trece printr-una dintre barierele care intrerupeau, din loc in loc, acest zid. A ales punctul de control Charlie si, intr-una din plimbarile prin zona, cu un scuter, in timp ce astepta ca soldatii americani aflati de paza sa-i verifice pasaportul, a masurat inaltimea barierei metalice – 95 cm.
Apoi, dupa ce s-a intors din vizita facuta prietenei sale (pe atunci vizitele dinspre Vest erau inca permise), a inceput sa caute, in Berlinul Occidental, o masina suficient de joasa pentru a trece pe sub bariera. A gasit o masina sport, Austin-Healey Sprite si a inchiriat-o, apoi a plecat iar spre Margarete. A petrecut o saptamana acasa la tanara si la mama ei, dupa care, la primele ore ale zilei de duminica, 5 mai 1963, a inceput sa pregateasca marea evadare. A demontat parbrizul si, pentru orice eventualitate, a dezumflat putin rotile, astfel incat masina sa fie si mai scunda si sa nu existe riscul de a se lovi de bariera. Apoi a inghesuit-o pe viitoarea sotie in spatiul ingust dintre sofer si portbagaj (masina avea doar doua locuri), iar pe soacra a pus-o sa se chirceasca in portbagaj.
Ca masura de precautie impotriva gloantelor, a ridicat, spre exteriorul portbagajului, un zid de caramizi. Apoi a pornit spre granita. Ajuns la punctul de control in zorii zilei, a fost indrumat de catre un soldat plictisit si obosit catre punctul de vama. Dar, in acel moment, in loc sa se indrepte spre ghereta vamesilor, Meixner a apasat pe acceleratie, a ocolit ghereta si a trecut ca o vijelie pe langa soldatii uluiti. Inainte ca acestia sa apuce sa traga cu automatele, el s-a lansat spre bariera, a lasat capul in jos si a patruns cu viteza maxima in Berlinul Occidental. A mers atat de repede, incat, atunci cand a oprit masina, urmele de franare s-au intins pe 32 de metri! Dupa ce garzile americane si-au revenit din socul initial, fata de aparitia atat de brusca a tanarului, din ceata diminetii, ele le-au intampinat cu bucurie pe cei trei.
In cursul aceleiasi zile, asaltat de presa si de fotografii dornici sa-i afle uimitoarea poveste, tanarul a declarat: „Mi-am dat seama ca am cel mult trei secunde la dispozitie, inainte ca garzile din Berlinul de Est sa-si dea seama ce am de gand sa fac si sa traga. Stiam ca mama Margaretei era protejata de zidul de caramida din portbagaj, asa ca nu mi-a fost teama ca vreunul dintre noi va fi impuscat. Cel mai mult m-am temut insa ca masina sa nu derapeze, fiindca era destul de umed carosabilul. Dar acum totul s-a sfarsit cu bine si sunt bucuros ca ne putem casatori.”
GABRIEL TUDOR
Comentarii