In mai 1883, capitanul vasului german de razboi „Elisabeta” a observat o stranie coloana de fum si cenusa inalta de aproape 2 km, ridicandu-se spre cer, deasupra unei insule muntoase nepopulate din stramtoarea Sunda, intre Java si Sumatra, in Indonezia.
„Cenusa care cadea era atat de densa incat acoperea soarele”, a scris el in jurnalul de bord. In cursul urmatoarelor luni, si alte nave au observat asemenea fenomene vizuale, dar si acustice – un fel de tunete joase si infundate, venind dinspre insula al carei nume indonezian era Krakatau si care, mai tarziu, a devenit faimos, din cauza unei greseli de tipar a unui telegrafist, drept Krakatoa.
In cele din urma, pe 27 august 1883, dupa luni de „tatonare”, iadul s-a dezlantuit pe Pamant si o colosala eruptie vulcanica, de o putere nemaivazuta in istoria cunoscuta a planetei, a distrus Krakatoa, doua treimi din conul vulcanului prabusindu-se in mare. Explozia a generat si un imens tsunami, inalt de peste 40 de metri, care a inundat satele costale, provocand moartea a circa 36.000 de oameni, potrivit unei simulari realizate de Administratia Nationala pentru Oceane si Atmosfera din SUA. Daca eruptia ar fi avut loc in conditiile demografice de astazi, se estimeaza ca un asemenea tsunami ar provoca moartea a milioane de oameni.
Considerata a fi cel mai puternic dezastru natural din ultimii 760.000 de ani, eruptia vulcanului Krakatoa a produs totodata si cel mai puternic sunet din istoria moderna – sunet care a fost auzit pe o zecime din suprafata Pamantului, potrivit aceleiasi simulari facute de savantii americani.
Puterea estimata a exploziei a fost echivalenta cu a 13.000 de bombe atomice precum cea lansata la Hiroshima. Pe insula Mauritius din Oceanul Indian, aflata la peste 4.600 km departare, eruptia s-a auzit ca o lovitura de tun. Totodata, ea a provocat intense valuri de presiune, care au inconjurat de cateva ori planeta, fiind inregistrate ca atare de instrumentele stiintifice din Marea Brianie si Statele Unite.
Explozia a aruncat in aer circa 21 de milioane de kilometri cubi de roca, iar cenusa produsa s-a ridicat la o altitudine de 80 de kilometri, aproape de marginea mezosferei terestre, si a acoperit o suprafata de 777.000 kilometri patrati. Aceasta cenusa s-a raspandit si treptat a invaluit planeta intr-o ceata care a dus la formarea de halouri in jurul Soarelui si Lunii, contribuind la scaderea temperaturii globale cu aproape un grad Celsius, in anul ce a urmat.
Dar de ce a fost explozia unui vulcan considerat „modest” atat de puternica? Specialistii sustin ca responsabila a fost o acumulare masiva in rezervorul de magma al vulcanului. Rezervorul de magma – roca fierbinte, semi-lichida, aflat sub suprafata terestra – poate fi activ multi ani, eliberand periodic cantitati modeste de lava, dar daca o injectie de magma venita din adancurile scoartei se ridica sub rezervorul de magma, sistemul devine instabil: magma bazaltica, mai fierbinte, dar mai putin densa, din adancuri, se fixeaza sub magma mai rece, dar mai compacta.
Daca se acumuleaza suficienta magma bazaltica, pana la urma are loc o „rotire” in urma careia magma fierbinte ajunge rapid la suprafata si provoaca o eruptie brusca. Odata ce varful vulcanului este distrus de eruptie, se produce o reactie in lant, frontul exploziv mutandu-se tot mai jos, in magma mai veche, din cauza depresurizaii – ca si cum am lua brusc capacul de pe o oala de gatit sub presiune – eliberand un volum masiv de lava.
Putini stiu ca, desi cea mai mare parte a vulcanului original a fost distrusa, insula nu a disparut cu totul. La cateva decenii s-a format o noua insula vulcanica, Anak Krakatoa, iar in decembrie 2018 conul acesteia a erupt din nou, provocand peste 400 de victime.
GABRIEL TUDOR
Comentarii