Multi dintre cei mai talentati creatori literari ai lumii au avut inerente probleme cu legea, din cauza indraznelii ideilor ori a comportamentului considerat „nepotrivit” de societatile puritane. Istoria abunda in asemenea exemple, existente, din pacate, si in Romania deceniilor trecute. Unii dintre acesti literati indrazenti au scapat cu o mustruluiala sau cu punerea la index, altii insa au fost aruncati dupa gratii, ca niste raufacatori…
Peregrinarile nefericitului Cervantes
Considerat a fi intemeietorul romanului modern, prin al sau Don Quijote, Miguel de Cervantes a fost un obisnuit al temnitelor. Inrolat ca simplu soldat intr-un regiment spaniol de infanterie, a cazut, la 28 de ani, in mainile piratilor mauri si a fost sclav vreme de cinci ani, la Alger, pana cand a fost rascumparat si s-a putut intoarce la Madrid. Desi pasionat de literatura, din cauza problemelor financiare este nevoit sa se angajeze ca furnizor pentru Invincibila Armada si colector de taxe. Neregulile comise de antecesorii sai ii sunt puse in carca si Cervantes ajunge din nou in lanturi, de asta data la Inchisoarea Coroanei din Sevilla, unde va ramane cativa ani. Succesul rasunator al lui Don Quijote il aduce in atentia generala, transformandu-l intr-unul dintre cei mai apreciati scriitori ai vremii.
L’homme qui rit
Voltaire este, pentru multi, simbolul prin excelenta, al iluministului – cult, curajos, spiritual, necrutator cu superstitiile si ordinea de lucruri feudala, om al progresului si al ratiunii, luptator neobosit pentru libertati civile si pentru libertatea constiintei. Cu un asemenea „curriculum” era practic imposibil ca limbutul Voltaire sa nu faca si el cunostinta cu inchisorile regimului absolutist din Franta. Polemicile si criticile lui usturatoare la adresa dogmelor catolice si a institutiilor epocii au dus la numeroase incarcerari si exiluri. In 1717, la doar 23 de ani, este implicat in conspiratia lui Alberoni impotriva regentului, ducele de Orleans. De fapt, contributia sa nu consta decat in cateva versuri ironice la adresa acestui personaj odios, dar chiar si asa, va petrece aproape un an la Bastilia, scriind aici piesa de debut, Oedip, care-i va aduce faima instantanee si pe care o va semna cu pseudonimul Voltaire (numele sau adevarat fiind Francois Marie Arouet), marcand despartirea definitiva de familie si de trecut. Ulterior, se va confrunta cu ostilitatea nobilimii franceze si, plecat in exil, este bine primit de regele Prusiei, Frederic cel Mare. Dar ironiile lansate de neastamparatul Voltaire la adresa sistemului cazon prusac il fac si pe luminatul despot sa-l alunge. Nici la Geneva, unde se refugiaza, nu are viata usoara, caci puritanii sunt scandalizati de opiniile lui si cer sa paraseasca orasul. Singurul loc unde este bine primit este Londra si aici va petrece trei ani, putand da frau liber ideilor sale revolutionare.
Balada puscariei
Wilde a fost, fara indoiala, unul dintre cei mai de succes scriitori din perioada victoriana, un adevarat superstar al epocii sale, un dandy ale carui vorbe de spirit si gesturi socante faceau rapid inconjurul saloanelor mondene. Desigur, atitudinea sa de fronda si mai ales bisexualitatea ostentativ afisata i-au atras nu doar oprobiul societatii puritane dar si numeroase procese. Dupa ce a fost judecat pentru „indecenta si relatii cu persoane de acelasi sex”, el a fost condamnat la doi ani de munca silnica si intemnitat mai intai la Pentonville, apoi la temuta inchisoare Wandsworth din Londra si in final transferat la Reading, la circa 60 km vest de Londra. Wilde cunostea orasul Reading din vremurile fericite de odinioara, cand se plimba cu barca pe Tamisa, alaturi de sarmantii lui prieteni, si va scrie acum, cu mare amaraciune, faimoasa „Balada a puscariei”. Cunoscut doar ca prizonierul C.3.3 (blocul C, etajul 3, celula 3), lui Wilde nu i s-a permis sa aiba, multe luni, nici macar acces la hartie si stilou, dar dupa schimbarea directorului inchisorii, regimul a devenit mai putin aspru. De un mare ajutor i-a fost, in toata aceasta perioada, lordul Haldane, un campion al liberalismului. Imediat dupa eliberare, Wilde a traversat Canalul Manecii, spre Franta, pentru a nu mai reveni niciodata in ingrata tara natala.
Dragoste cu nabadai
Simbolist de renume, unul dintre cei mai ilustri reprezentanti ai poeziei franceze de la finele veacului XIX, Paul Verlaine n-a fost nici el scutit de necazuri cu justitia. In septembrie 1871, el primeste prima scrisoare de la tanarul poet Arthur Rimbaud. Un an mai tarzu, isi abandoneaza sotia si fiul, preferand compania lui Rimbaud. Furtunoasa lor idila va avea un deznodamant tragic: in iulie 1873, beat si orbit de gelozie, trage doua focuri de revolver in tanarul amant, ranindu-l, din fericire, usor. Arestat, este inchis la Mons si in timpul petrecut in temnita se converteste la catolicism, atragandu-si critici vehemente din partea lui Rimbaud. Dupa eliberarea din inchisoare, Verlaine pleaca in Anglia, lucrand ca profesor, apoi se intoarce in Franta, pentru a activa tot la catedra. Pasiunea sa pentru tineri chipesi nu-i da pace insa si se indragosteste de unul dintre elevi, Lucien Letinois, care moare insa de tifos, in 1883. Devastat, Verlaine se cufunda in dependenta de absint si moare la doar 51 de ani, la Paris, confirmand parca faima de „poet blestemat”.
Un om in lupta cu un sistem
Decedat nu demult, Alexandr Soljenitin lasa un imens gol in literatura mondiala. Romanele sale au atras atentia asupra realitatilor ascunse din fosta Uniune Sovietica. Descrierea sumbrului Gulag si a sistemului de lagare de munca din Siberia a facut din acest temerar inamicul numarul unu al regimului de la Moscova. Desi luptator pe frontul anti-hitlerist, ca ofiter in Armata Rosie, el a fost arestat in 1945 pentru ca, intr-o scrisoare adresata unui prieten il numea pe Stalin „mustaciosul” sau „Balabos” („stapan”, in dialectul idis). Acuzat de propaganda anti-sovietica, a fost dus la terifianta inchisoare Lubianka si batut groaznic. Apoi, in absenta, a fost condamnat la opt ani de munca silnica in lagar, pedeapsa dupa care urma un permanent exil in Siberia. Soljenitin si-a executat sentinta in diverse tabere de munca siberiene si apoi a reusit sa obtina un exil in partea europeana a URSS, fiind ziua invatator iar noaptea, asternand pe hartie, in secret, experienta lagarului. Peste ani, in 1970, acceptand Premiul Nobel pentru Literatura, el va spune: „Cand scriam acele carti despre Gulag – nu mi-as fi imaginat vreodata ca ele vor vedea lumina tiparului in timpul vietii mele, si ca vor putea fi citite de altcineva in afara de mine”.
Viata pe fuga
Unul dintre cei mai controversati autori din aceasta categorie este americanul Ken Kesey, devenit faimos pentru romanul sau de debut, Zbor deasupra unui cuib de cuci. In 1965, el a fost arestat pentru posesie de marijuana. Incercand sa induca in eroare politia, isi pune la cale „moartea”: prietenii sai ii lasa masina pe marginea unei faleze si pun pe bord o nota scrisa de mana lui: „Oceanule, oceanule, te voi invinge pana la urma”, spre a da impresia unei sinucideri. De fapt, Kesey fuge in Mexic, inghesuit in portbagajul masinii unui prieten. Dar, dupa opt luni, cand se intoarce in SUA, va fi arestat si trimis la inchisoarea San Mateo County din California, pentru aproape jumatate de an.
GABRIEL TUDOR
Comentarii