Fara nici o urma de cinism, putem spune ca moartea l-a refuzat pe Adolf Hitler de atat de multe ori, incat l-am putea caracteriza drept un "Antichrist redutabil". O aritmetica simpla ne pune in fata sumei uluitoare de 38 de atentate esuate, desfasurate astfel: 4 inainte de 1933 (cand a devenit cancelar), inclusiv prin otravire; 10 in 1933; 24 intre 1934 si 20 iulie 1944. Impotriva lui Hitler s-au aliat ofiteri activi de rang inalt si politicieni, oameni de rand care voiau sa-si dea viata numai sa scape de fuhrer. Dar toti disidentii si complotistii au avut ghinioane si foarte multi au platit cu viata.
Incredibila zi de 20 iulie 1944
Numerosi istorici afirma ca atitudinea "calma" a puterilor occidentale fata de militarismul lui Hitler, pana in 1939, a fost cauza ezitarilor grupurilor de complotisti. Abia cand fuhrerul si-a dat arama pe fata in Cehoslovacia, Marea Britanie a declarat razboi. Pe de alta parte, ofiteri superiori din Wehrmacht (Armata Germaniei) si din Abwehr (Serviciile de informatii militare) voiau sa-l suprime, dar existau si voci care, la acea vreme, voiau sa-l duca in fata instantei – cum ar fi grupul de disidenti de la Kreisau. Ratarile i-au descurajat pe unii adversari ai dictatorului, iar in 1940 a venit acea victorie rapida in fata Frantei, fapt care i-a ridicat enorm popularitatea lui Hitler.
Momente de suspans au trait conspiratorii, in frunte cu generalul Fedor von Bock si colonelul Henning von Tresckow, cand bomba pusa in avionul care-l transporta pe Hitler la Smolensk, in 1942, trebuia sa explodeze. N-a detonat… O alta bomba nu si-a facut datoria dupa o saptamana, la o expozitie de arme. Hitler era intangibil si devenea din ce in ce mai suspicios. Garzile sale erau din ce in ce mai precaute, Gestapoul teroriza armata cu infiltrari si provocari. Disidentii cautau persoane cu experienta si vointa puternica de a-l ucide pe fuhrer. Asa s-a ajuns la cooptarea contelui Claus von Stauffenberg, un colonel conservator nationalist cu scrupule religioase. Dar cum si el considera invadarea URSS un dezastru pentru Germania, a decis sa se alature disidentilor. In 1943 si prima jumatate a lui 1944, Stauffenberg si von Tresckow aveau sa devina liderii unei actiuni de amploare, care avea doua directii esentiale: uciderea lui Hitler ("cu orice pret") si preluarea puterii de la guvernul nazist. La 20 iulie 1944, Stauffenberg soseste in sala de conferinte de la "Cuibul lupilor" (stat major special). Plaseaza geanta cu bomba de 1 kilogram sub masa. In jurul mesei se aseaza 24 de ofiteri si Hitler. Un telefon aranjat il scoate afara pe Stauffenberg. In acelasi timp, colonelul Heinz Brandt (neimplicat) simte geanta si o impinge cu piciorul in spate sau, departand-o de fuhrer. Bomba explodeaza la ora 12,45 si face praf incaperea. Brandt si alti doi ofiteri mor pe loc, dar Hitler are doar pantalonii sfasiati. Stauffenberg crede ca a murit si anunta decesul la Berlin. Incepe asaltul trupelor de rezerva contra ministerelor, dar la ora 19.00 Hitler insusi anunta ca nu a murit…
Razbunarea Gestapo-ului
Urmarile acestui esec inimaginabil – Hitler abia daca a fost bandajat, cel mai mult il deranjau urechile – a fost groaznic. Furios, el i-a ordonat lui Himmler si Gestapo-ului sa aresteze pe toti cei banuiti ca ar avea vreo legatura cu "20 iulie". In total, au fost arestate peste 7.000 de persoane, iar 4.980 dintre ele au fost executate, dupa procese foarte scurte. Stauffenberg a fost executat prin impuscare la 21 iulie 1944. Omul care plasase bomba si anuntase ca fuhrerul a murit avea 36 de ani. Fratele sau, care nu participase la complot, a fost spanzurat la 10 august 1944.
PAUL IOAN
Comentarii