In istoria otomana, sultanul Ibrahim I este cunoscut drept unul dintre cei mai extravaganti suverani. Desi a domnit numai opt ani, regimul sau a fost definit de decadenta, nepotism, sexualitate si crize de nebunie.
Nascut la Istanbul in 1615, ca fiu al sultanului Ahmed I, Ibrahim era al doilea in linia succesiunii la tron, dupa fratele sau, Murad al IV-lea. Pentru ca se renuntase deja la vechiul obicei otoman, prin care noii sultani isi ucideau absolut toti fratii dupa ce preluau puterea, Ibrahim nu a mai fost ucis, ci inchis intr-o „cusca”.
Evident, una figurata, intrucât termenul turcesc pentru cusca, „kafe”, insemna si o forma de securitate pentru sultani, care-si incuiau rivalii in apartamente strict pazite din palatul imperial, spre a fi scutiti de probleme. Atunci când i-a urmat la tron fratelui sau, la moartea acestuia, in 1640, Ibrahim avea 25 de ani, dar mintea unui copil.
Total izolat de lumea exterioara, el traise pâna atunci intr-o permanenta spaima pentru viata lui, iar aceste traume l-au influentat profund. Nu-i de mirare ca, atunci când vizirii au venit la el sa-i puna caftanul domniei, tânarul a fugit intr-o camera, speriat ca va fi ucis si convins ca este victima unei inscenari. Abia dupa ce a vazut cadavrul lui Murad a inteles ca devenise, in sfârsit, sultan.
Dar noul rol i-a displacut inca de la inceput, asa ca a lasat guvernarea in mâinile Marelui Vizir si a altor inalti demnitari, el dedicându-se placerilor haremului. Inzestrat, se pare, cu o virilitate neobisnuita (putea intretine relatii cu 27 de concubine intr-o singura zi!) el a avut in scurta sa domnie 18 copii.
Iubitele sale erau niste printese rasfatate si sultanul cheltuia sume exorbitante spre a-si face fericite favoritele. Mai mult decât atât, Ibrahim I si-a scandalizat curtea, numind una dintre favorite, o dolofana armeana supranumita, pentru fizicul ei, „Cub de zahar”, guvernatoare a Damascului, fapt nemaiintâlnit in istoria otomana.
La fel de scandaloasa a fost numirea baiesului care-l masa pe spate la baia imperiala in functia de comandant al ienicerilor. Atunci când a aflat zvonuri potrivit carora barbati straini
s-au strecurat in haremul sau, organizând veritabile orgii cu concubinele imperiale, Ibrahim s-a lasat prada unei crize de isterie si a poruncit inecarea a nu mai putin de 278 de concubine in apele Bosforului.
Distractia favorita a sultanului era sa-si dezbrace concubinele si sa le puna sa se ascunda, goale, prin gradinile palatului, pentru a fi „vânate” de el. Nemultumit de frumusetile adunate in harem, a cerut special unei concubine mai vârstnice sa-i adune cele mai frumoase fete din imperiu si sa i le trimita, pentru placerile lui.
Apetitul sexual al sultanului nu cunostea nici reguli, nici morala: el nu a ezitat sa o rapeasca pe fiica de doar 14 ani a liderului musulman suprem din imperiu, Marele Muftiu, si sa o tina timp de câteva zile, ca sclava lui sexuala, in harem.
Excentricitatea lui a mers pâna intr-acolo incât a poruncit ca pisicile lui – era si un mare iubitor de pisici – sa fie rase si imbracate apoi in blanuri de samur batute cu diamante, de o valoare inestimabila.
Comportamentul tot mai dezaxat al suveranului a dus in cele din urma la o revolta a ienicerilor, sustinuta, se pare, chiar de mama sultanului, Kosem, invidioasa pe concubinele de care Ibrahim asculta, in detrimentul sfaturilor ei.
Sultanul a fost detronat si inlocuit cu unul dintre fiii lui, in vârsta de doar 7 ani. Pentru ca se temeau insa ca Ibrahim va incerca sa-si recapete tronul, vizirii otomani au portuncit ca el sa fie strangulat, la doar zece zile dupa ce se intorsese in Kafe, astfel incât sultanul si-a sfârsit viata in „cusca”, acolo unde o si incepuse…
GABRIEL TUDOR
Comentarii