Pentru multi istorici, celebrul „Razboi de 100 de Ani” în care armele n-au avut liniste între francezi si englezi – intervalul exact fiind cuprins între 1337 si 1453 – a avut o recidiva, tot atât de imprecisa temporal si intermitenta. Este vorba despre asa-numitul Al Doilea Razboi de o Suta de Ani, desfasurat între aceleasi natiuni, care au aruncat din nou conceptul de pace la groapa istoriei în perioada 1689 si 1815. Slava Domnului ca în cele doua razboaie mondiale ale secolului al XX-lea cele doua natiuni au fost aliate, caci, cine stie…
De la Ludovic al XIV-lea la Napoleon Bonaparte
Începuturile acestui „interminabil” conflict militar au avut radacini politico-religioase. Franta lui Ludovic al XIV-lea sprijinea miscarea romano-catolica engleza „Jacobitismul” (de la numele latin Jacobus, devenit James în engleza), care voia restaurarea catolicismului în Anglia. Numai ca William al III-lea, regele Angliei, s-a erijat în „campion al protestantilor” si rivalitatea cu regele francez a condus la izbucnirea primului mare conflict din care celui de-al Doilea Razboi de o suta de ani” (DRSA), si anume Razboiul de Noua Ani” (1688-1697). Franta a trebuit sa faca fata unei largi coalitii europene (din Olanda si pâna în Spania) si în final l-a recunoscut pe William al III-lea drept rege al Angliei, Scotiei si Irlandei.
În lunga perioada de conflicte militare, istoricii consemneaza douazeci de confruntari majore. Ultimul conflict s-a numit Razboiul celei de-a Saptea Coalitii (sau „Cele 100 de zile ale lui Napoleon”), când, dupa revenirea de pe Insula Elba (Marea Tireniana, vestul Italiei), Bonaparte nu a mai facut fata aliatilor europeni si a cedat în Batalia de la Waterloo (Belgia de azi), devenind el însusi prizonier de razboi. De altfel, în DRSA s-au succedat trei regi ai Frantei si un împarat: Ludovic al XIV-lea, al XV-lea si al XVI-lea si Napoleon Bonaparte (împarat din 1804). În Anglia rivala s-au succedat sase suverani: Mary II, William III, Anne, George I, al II-lea si al III-lea.
Din punct de vedere strategic si teritorial, cele doua natiuni s-au batut pe viata si pe moarte pentru posesiuni coloniale în Asia si în Lumea Noua. Franta s-a implicat masiv în Razboiul de Independenta al SUA, sprijinind cele 13 colonii americane contra Coroanei britanice. Pe de alta parte, dorind sa-si înfiinteze un imperiu colonial cât mai vast, Franta si Anglia (Regatul Unit din 1801) s-au înfruntat puternic si în bogata Indie. Astfel, Razboiul Carnatic (dupa numele unei regiuni sudice a Indiei) a opus French East India Company britanicei East India Company. Britanicii au câstigat (1763) si asa s-au creat premisele ocuparii Indiei de catre Regatul Unit si stabilirea „British Raj”, India guvernata de Coroana britanica, iar regina Victoria a devenit împarateasa a Indiei în 1876.
La fel de importante au fost „Razboaiele Frantei Revolutionare” (1792-1802), când transformarea Frantei în Republica (22 septembrie 1792) a speriat monarhiile europene, ce s-au coalizat împotriva republicanilor care-l ghilotinasera pe Ludovic al XVI-lea.
„Perfidul Albion”
O expresie peiorativa folosita în special de anglofobi si-a facut aparitia pentru prima oara (?) în scrierile unui teolog francez, Jean Bénigne Bossuet (sec. XVII). Dar în cadrul DRSA, la capatul primul conflict militar amintit mai sus, englezii s-au prefacut ca acorda drepturi catolicilor, iar dupa câtiva ani le-au anulat.
PAUL IOAN
Comentarii