Se stie ca una dintre cele mai mari temeri ale Aliatilor, în cursul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a fost ca nazistii sa foloseasca asa-numitele Wunderwaffen sau „arme-minune”. Unele dintre aceste arme secrete erau cu totul ireale, precum „generatoarele de cutremure” si „razele mortii”, însa altele, ca armele bacteriene, rachetele si noi gaze letale, erau perfect fezabile. Însa cea mai mare îngrijorare a fost ca germanii ar fi putut produce si detona o bomba atomica.
La începutul razboiului, Germania depasise categoric toate celalalte state ale lumii în domeniul cercetarii atomice. În 1938, savantii germani au descoperit fisiunea nucleara si au organizat chiar o unitate stiintifica speciala, condusa de fizicianul Werner Karl Heisenberg, specializat în fizica cuantica, pentru a dezvolta o arma atomica, adunând în acest scop mari cantitati de uraniu.
În fata acestei amenintari, americanii au înfiintat, la rândul lor, în 1943 o unitate secreta, însarcinata cu capturarea savantilor nazisti de top. Având numele de cod „Alsos”, dar mai cunoscuta drept „Fulgerul A”, unitatea era formata din savanti si experti în contrainformatii, fiind condusa de colonelul Boris T. Pash – omul care asigura securitatea propriului efort nuclear american, Proiectul Manhattan.
Pash descoperise deja la acea ora un grup de spioni sovietici care încercau sa fure secretele nucleare ale SUA. Împreuna cu oamenii sai, Pash s-a deplasat initial în Franta si Italia recucerite de Aliati, pentru a-i interoga pe savantii si cercetatorii germani luati deja prizonieri. Aceste eforturi au determinat serviciile secrete americane sa concluzioneze ca germanii nu aveau capacitatea necesara dezvoltarii unei arme nucleare. Dar, pe de alta parte, ele se temeau ca nu cumva cunostintele nazistilor în domeniu sa încapa pe mâna sovieticilor. Pentru a împiedica acest lucru, Pash a decis sa ajunga în spatele liniilor inamice.
Operatiunea „Big” s-a derulat, în ciuda denumirii sale, cu efective reduse. Pe 22 aprilie 1945, patru jeepuri dotate cu mitraliere si protejate doar de doua transportoare blindate au patruns în teritoriul înca ocupat de nazisti – în special de bandele de tineri fanatici numite Wehrwulf („Vârcolaci”).
Ajunsi în apropierea orasului Haigerloch, americanii au descoperit o pestera în care se afla un laborator nuclear dotat cu un reactor-test. Au demontat reactorul si apoi au distrus situl, începând sa caute savantii care se ascunsesera în regiune, sub focul bandelor de fanatici nazisti. Pe 24 aprilie, Pash a facut o alta descoperire importanta: o filatura care fusese convertita într-un laborator pentru efortul nuclear german. Aici, americanii au reusit sa captureze 25 de savanti si, în urma interogatoriilor, au aflat ca documentele continând ceretarile germane nu fusesera distruse, ci ascunse într-un recipient etans si aruncate într-o fosa septica!
Oamenii trimisi de Pash sa îndeplineasca „murdara” treaba a recuperarii documentelor au recuperat recipientul si au descoperit totodata apa grea si uraniul nazistilor, ascunse într-un câmp din apropiere. Au reusit chiar sa localizeze biroul unde lucrase Heisenberg, dar acesta disparuse deja, în muntii Bavariei. Fara sa ezite, Pash si-a luat mica „armata” si a pornit într-acolo, la peste 350 km distanta. A aflat ca savantul se ascundea într-o cabana montana si l-a capturat, trimitându-l apoi, împreuna cu alti savanti germani de marca în Marea Britanie, la Farm Hall.
Ancheta la care savantii germani au fost supusi a scos la iveala ca acestia sabotasera voit eforturile lui Hitler de a obtine bomba atomica, majoritatea lor fiind anti-nazisti convinsi. Mai mult, Otto Hahn, descoperitorul fisiunii nucleare, a fost socat sa afle ca americanii lansasera bombe atomice asupra Japoniei si avea sa-si reproseze toata viata epocala sa descoperire.
GABRIEL TUDOR
Comentarii