Una dintre primejdiile majore pentru aliati, în perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, a fost productia germana de rachete cu raza lunga de actiune. Hitler dorea cel mai mult sa faca distrugeri însemnate în Anglia, teritoriu pe care voise initial sa-l invadeze, dar renuntase din cauza flotilelor de razboi exceptionale ale Regatului Unit. Strategii aliatilor anglo-americani au numit actiunea de anihilare a producerii si folosirii rachetelor balistice germane Operatiunea „Arbaleta”, care a durat din august 1943 pâna în 1945.
Bombardamente strategice
O mare importanta în desfasurarea Operatiunii „Arbaleta” au avut-o serviciile secrete britanice si americane, care trebuiau sa localizeze fabricile de producere a rachetelor V-1 si V-2, rutele de transport, zonele aeriene de testare si locul de unde aveau sa fie propulsate. În mai 1943, supravegherea spatiului german a dat roade: aliatii au descoperit unsprezece locatii secrete în nordul Frantei, pentru rachetele V-2. În noiembrie acelasi an au fost descoperite 96 de locatii de testare pentru V-1. Dar, dincolo de acest succes, serviciile secrete britanice se temeau de doua aspecte: unele locatii ar fi putut fi fictive, pentru derutarea aliatilor; pe de alta parte, „Inteligenta” Regatului Unit nu aflase daca germanii voiau sa foloseasca focoase cu arma chimica sau biologica.
Circumstantele deveneau foarte periculoase pentru aliati. Cabinetul de Razboi de la Londra a decis un atac rapid asupra locatiilor vizate, raiduri care au primit numele de cod „Hydra” (august 1943). În noiembrie a fost declansata Operatiunea „Noball”, fiind bombardate în special zone strategice din nordul Frantei. Erau vizate atât fabricile de oxigen lichid, cât si depozitele de rachete. Cabinetul de razboi britanic îi transmisese lui Dwight Eisenhower ca distrugerea rachetelor era o prioritate, cu exceptia actiunilor care pregateau Operatiunea „Overlord” (Debarcarea din Normandia).
În acelasi timp, fortele naziste foloseau rachetele V-1 si V-2 contra unor tinte strategice ale aliatilor. Cronica acestor atacuri arata, printre altele: au fost lansate peste 9.251 V-1, dintre care mai mult de 8.000 asupra Londrei. 1.402 rachete V-2 au fost lansate asupra teritoriului Angliei etc. Aliatii au contraatacat si au distrus 4.261 V-1 (cu artilerie, bariere de baloane speciale si avioane de lupta). Cele mai eficiente bombardiere de lupta ale aliatilor au fost „Tempest”, Mosquito” si „Spitfire”. Doar 51 de rachete V-2 au fost doborâte. Din punct de vedere al numarului victimelor, rachetele V-1 au ucis 6.184 cetateni britanici, ranind peste 17 mii de oameni. Rachetele V-2 au omorât 2.754 de cetateni britanici, ranind 6.523 de persoane.
Succese limitate
În acelasi context, trebuie amintita si arma numita V-3, care era un tun de mare calibru, special realizat pentru a bombarda Londra de pe continent. Dar atacurile aliatilor asupra fortaretei Mimoyecques (complex german militar subteran pentru bateriile V-3) au condus la minimalizarea acestei arme. Nemtii au folosit V-3 doar pentru atacuri fara rezultate semnificative, bombardând în iarna lui 1944 Luxemburgul si Antwerp, fara consecinte remarcabile… Istoricii considera ca atacurile desfasurate în cadrul Operatiunii „Arbaleta” (asupra locatiilor din Germania, Franta, Belgia si Olanda) au avut un succes limitat.
PAUL IOAN
Comentarii