Pe 13 iunie 1233, Papa Grigore al IX-lea a emis o bula papala numita Vox in Rama care lega pisicile de satanism si vrajitorie. Ca atare, s-a declansat o vanatoare groaznica impotriva bietelor feline, torturate si sacrificate in numar mare.
Multi cercetatori cred ca din cauza numarului redus de pisici, Moartea Neagra, purtata de sobolanii din Orient, a reusit sa se instaleze in Europa. Astfel, ca o consecinta a aversiunii papale fata de feline, aproximativ jumatate dintre europeni au murit in cea mai fatala pandemie din istoria omenirii. Dar cat de adevarata este aceasta poveste?
In primul rand, de ce a emis papa Grigore al IX-lea Vox in Rama? Credintele eretice erau in crestere la acea vreme, iar multe dintre ele, cum ar fi cea a valdenzilor sau cea a catarilor, contestau direct biserica catolica. Acest lucru trebuia sa ia sfarsit. Astfel, Grigore al IX-lea a infiintat inchizitori si a pus bazele tribunalelor bisericesti.
Anchetele declansate de numerosii inchizitori papali au scos la iveala numeroase „marturii” (obtinute, evident, prin tortura), in care pisicile, in special cele negre, erau demascate ca intrupari ale diavolului.
De asemenea, ele au fost asociate cu vrajitoria, ceea ce a dus la o explozie de acuzatii si persecutii. Arderea pe rug a pisicilor a devenit populara in Franta medievala, bietele creaturi fiind prinse in custi si arse pe foc sau pur si simplu incendiate. In Danemarca, in Fastelavn, oamenii bateau pisicile pana la moarte pentru a alunga raul, in timpul Postului Mare. In Ypres, Belgia, exista obiceiul de a arunca feline de pe clopotnitele bisericilor si apoi de a le arde in cadrul festivalului Kattenstoet – festivalul inca mai are loc, dar cu pisici impaiate. Episcopii din regatele germane ii poreclisera pe eretici „ketzer” (dupa katzke, care inseamna pisica), iar unii chiar ii numeau „katzenkussers” – cei care saruta pisici.
Nu este de mirare ca, atunci cand o varietate deosebit de letala a ciumei bubonice – Moartea Neagra – a ajuns in Europa, in 1346, numerosi istorici si savanti de mai tarziu au pus-o pe seama unui secol de persecutie a pisicilor.
Mai putine pisici ar fi dus, in mod logic, la mai multi sobolani, iar sobolanii erau, se stie, purtatorii ciumei. Totusi, exista putine dovezi ca uciderea in masa a pisicilor a dus la Moartea Neagra.
In primul rand, ciuma a sosit la peste un secol dupa Vox In Rama. Este posibil ca pisicile sa fi fost nepopulare, dar nu este clar daca persecutarea lor a fost mentinuta cu aceeasi ravna in urmatorii o suta de ani, ca in anii 1230. Nu exista cifre exacte cu privire la numarul animalelor ucise, dar chiar si asa, pisicile se pot inmulti destul de repede, au abilitati puternice de supravietuire si sunt greu de prins.
Alte cateva amanunte importante fac ca povestea sa fie mai putin probabila. Se pare ca este adevarat ca ciuma bubonica a fost initial raspandita de puricii care traiau pe sobolani.
Puricii poarta bacteria Yersinia pestis (care provoaca ciuma) in intestinul lor. Dar puricii nu sunt pretentiosi si vor infecta cu placere oamenii, cainii si, in mod ironic, pisicile. Pe de alta parte, Moartea Neagra nu a fost nici prima si nici ultima epidemie de ciuma. Existasera multe epidemii inainte, nu in ultimul rand in Egiptul Antic, unde pisicile erau venerate, dar si in Bizantul inceputului de Ev Mediu – faimoasa „ciuma a lui Justinian” – unde existau o multime de pisici.
Asadar, pare foarte putin probabil ca ciuma sa fi ajuns in Europa din cauza faptului ca papa Grigore al IX-lea a initiat o epurare impotriva pisicilor. Fie ca oamenii le-au iubit sau le-au urat, pisicile nu au avut probabil nicio legatura cu ciuma sau venerarea diavolului, indiferent de culoarea lor.
GABRIEL TUDOR
Comentarii