Poate cel mai faimos si mai controversat personaj al istoriei antice, Alexandru cel Mare, si-a condus armata la cucerirea lumii cunoscute in doar zece ani, infruntandu-si dusmanii cu sabia in mana, ordonand executii si masacre.
Creator al unei armate eficiente, de o cruzime egalata doar de iuteala cu care actiona, Filip a fost cel care a gandit lupta impotriva Imperiului Persan si cu siguranta ar fi dus-o la indeplinire, daca nu ar fi pierit, asasinat in conditii ramase neelucidate nici astazi, la aproape doua milenii si jumatate distanta.
Ceea ce se stie este ca atentatul impotriva suveranului macedonean a avut loc in 336 i.e.n., in amfiteatrul din Aegae (astazi Vergina), sub privirile unei multimi care venise din toata Grecia sa-l aclame pe rege. Cand Filip a patruns in amfiteatru, schiopatand din cauza unei rani mai vechi, una dintre garzile sale de corp, tanarul Pausanias, a alergat spre el si, scotand un pumnal ascuns pana atunci sub tunica, l-a injunghiat pe rege o singura data intre coaste si a fugit.
Lovit in inima, Filip a murit in cateva clipe, urmat curand de asasin – incercand sa fuga spre caii dinainte pregatiti, tanarul s-a impiedicat intr-o coarda de vita si a fost macelarit de celelalte garzi de corp regale. Motivul asasinatului ar fi putut fi de ordin personal: Pausanias fusese, in tinerete, unul dintre „amantii” regelui, devenind la un moment dat chiar favoritul acestuia. Poligam ca toti regii macedoneni, Filip era celebru pentru numeroasele sale idile cu femei, dar si cu barbati. Atunci cand suveranul si-a luat un alt amant, Pausanias a facut o criza de gelozie si l-a acuzat pe noul favorit ca ar fi prea efeminat. Jignit, tanarul s-a repezit in urmatoarea lupta in mijlocul dusmanilor, fiind ucis imediat. Dar el avea rude suspuse, inclusiv Attalus, nobilul care ii va deveni socru lui Filip in 335 i.e.n.
Pentru a se razbuna, acesta l-a invitat pe Pausanias la un banchet, unde, dupa ce l-a imbatat bine, l-a batut zdravan si a poruncit slujitorilor lui sa-l violeze pe rand. Cand vestea acestei umilinte s-a raspandit, Pausanias a mers la Filip, cerand sa i se faca dreptate. Politician abil, regele a incercat sa impace toate partile: pe Attalus l-a trimis in fruntea avangardei sale in Asia Mica, iar pe Pausanias l-a inclus in randurile garzilor sale de corp, o pozitie de mare cinste. Dar frustrarea tanarului n-a incetat nicio clipa, iar Aristotel, care traise la curtea macedoneana si cunoscuse direct situatia spune ca asasinarea lui Filip a reprezentat o razbunare personala.
Istoricii moderni se intreaba insa daca nu cumva Pausanias ar fi fost doar un pion, un „candidat manciurian” manipulat cu grija de indivizi din umbra, mult mai interesati decat el ca Filip sa fie eliminat. Faptul ca Pausanias avea mai multi cai pregatiti pentru fuga, dupa asasinat, sugereaza ca el nu a actionat singur si e posibil sa fi fost lichidat rapid chiar de complicii lui. Iar toate firele unui asasinat planificat conduc catre Alexandru.
Devenit al doilea prezumtiv mostenitor al tronului, dupa ce tatal lui se recasatorise si avea un alt fiu, considerat urmas legitim, dar inca minor, Alexandru avea toate motivele sa-si elimine tatal inainte ca fratele sau vitreg sa ajunga la varsta maturitatii.
Altii considera ca nu Alexandru, ci mama lui, apriga printesa epirota Olympia, ar fi exploatat sentimentele ranite ale lui Pausanias. Una dintre cele sapte sotii oficiale ale lui Filip, Olympia isi ura sotul si rivalele. Ca ea ar fi putut ucide cu sange rece o dovedeste soarta rezervata celei mai noi sotii a lui Filip si fiului minor al acesteia, ambii executati curand dupa asasinarea regelui, din ordinul ei secret.
Cert este ca, la doar cateva ore de la uciderea lui Filip, partida „epirota” l-a proclamat pe tanarul Alexandru rege. De acum, calea catre cucerirea lumii ii era deschisa tanarului macedonean.
GABRIEL TUDOR
Comentarii