Doar Napoleon Bonaparte putea spera, nu si poporul francez, ca un urmas al sau ar putea avea cutezanta de a se autodeclara împarat, asa cum facuse el însusi în 1804. Si iata ca un nepot de frate, Ludovic-Napoleon, caruia poporul îi încredintase functia de presedinte în 1848 (eliminând monarhia), viseaza si devine împarat al celui de-al Doilea Imperiu Francez, în 1852. Nu avea sa dureze nici douazeci de ani. Tatal lui Napoleon al III-lea (1808-1873) a fost Ludovic I al Olandei, fratele lui Napoleon Bonaparte, iar mama sa a fost Hortense Beauharnais, fiica primei sotii a lui Bonaparte.
Uite monarhia, nu e monarhia!
Dupa victoria Revolutiei franceze din 1848 – în care s-a lansat sloganul „Libertate, egalitate, fraternitate” –, monarhia a fost înlaturata si s-au desfasurat primele alegeri libere republicane. Ludovic-Napoleon Bonaparte a câstigat cu 74 la suta din sufragii si a devenit primul presedinte ales, în decembrie 1848 (din partea Partidului Bonapartist). Dar tulburarile politice au continuat si presedintele da o lovitura de stat în decembrie 1851, dizolvând Adunarea Nationala (parlamentul).
Apoi, prin referendum, republica se transforma în Al Doilea Imperiu Francez, la 7 noiembrie 1852. Ironia istoriei: Napoleon al III-lea luptase contra monarhiei, apoi s-a decis sa mearga pe urmele înaintasului sau, devenind el însusi monarh cu aceasta titulatura.
Politica externa a imperiului a fost una de implicare multivalenta: Napoleon al III-lea s-a implicat în procesul de unificare a Italiei, sustinând Statele Papale, a avut interese teritoriale si economice în Vietnam si Noua Caledonie, în China (al doilea Razboi al Opiumului), în Coreea si în Mexic.
În 1853, el l-a însarcinat pe baronul Georges Haussmann sa faca „planul de urbanizare a capitalei”. Asa au aparut largile bulevarde si cartierele adiacente, localurile riverane si pravaliile, înlaturând aspectul dezordonat si confuz. Drept urmare, Parisul a devenit treptat „Orasul Luminilor”.
Dar Napoleon al III-lea a facut o mare greseala în Europa. El nu a intervenit în razboiul prusaco-austriac din 1866, iar Regatul Prusac a devenit o mare putere europeana. Razboiul prusaco-francez era inevitabil si împaratul francez a mai facut o greseala, aceea de a nu-i lasa pe generalii sai sa conduca luptele. Dezastrul s-a produs la Sedan, în septembrie 1870, când prusacii au câstigat, iar Napoleon al III-lea însusi a fost luat prizonier. Otto von Bismarck a reusit atunci si unificarea statelor germane si formarea Imperiului German. Spre umilinta Frantei, proclamarea s-a facut chiar la Versailles, în Sala Oglinzilor.
Disparitia
Dupa abdicarea jenanta si sase luni de prizonierat, Napoleon al III-lea a murit în exil în Anglia, în 1873. Era ultimul monarh francez. Dar rivalitatea germano-franceza nu se stingea la Sedan, caci celebrele regiuni Alsacia si Lorena vor trece la nemti.
PAUL IOAN
Comentarii