De-a lungul secolelor, interesele politice din jurul puterii puteau ajunge la situatii atat de divergente, încat comploturile devenisera o unealta obisnuita de preluare a puterii. Din antichitate si pana în epoca moderna, conspiratiile au avut – cele mai multe dintre ele – o soarta tragica, întrucat, ca si astazi, puterea stie sa-si apere interesele si sa raspunda prompt la orice tentativa de uzurpare.
De la Lucius Catilina la Hitler
Unul dintre cei mai cunoscuti oameni politici ai anticei Republici Romane a fost Lucius Catilina (secolul I î.Ch.). Faima sa este legata de o complexa conspiratie împotriva sistemului republican de atunci, si în primul rand împotriva Senatului de la Roma.
Catilina s-a folosit de nemultumirile unor categorii importante de cetateni romani, si anume militarii din „rangul ecvestru” (corespondentul cavalerilor medievali) si veteranii lasati la vatra. Ambele categorii aveau probleme financiare determinate de impozitele mari si de pierderea proprietatilor. Existau si înalti politicieni persecutati de Senat pentru „ilegalitati si ofense asupra moralei”, precum locotenentul lui Catilina, Publius Sura, fost consul (cel mai înalt rang politic al republicii). Scopul esential al conspiratiei a fost eliberarea de datorii prin preluarea puterii si schimbarea deciziilor judecatoresti.
Folosindu-se de cunostintele militare ale complotistilor, liderii conspiratorilor au generat mai multe revolte în jurul Romei, astfel încat sa fie convocat Senatul. Aici urma sa fie ucisi majoritatea senatorilor, prin incendiere. Numai ca prin intermediul unei tiitoare (Fulvia), consulul Marcus Cicero a aflat si toata actiunea a fost dejucata. De atunci au ramas celebre „Oratiile lui Cicero împotriva lui Catilina”. Cinci lideri complotisti au fost executati în anul 62 î.Ch.
Pe vremea regelui Angliei si Irlandei Iacob I (numit si Iacob al VI-lea al Scotiei) s-a desfasurat „Complotul prafului de pusca”, sortit si acesta esecului. Era anul 1605 si Iacob domnea de doi ani. Dar, conform traditiei Casei dinastice Stuart, Iacob era un protestant devotat si politica de prigonire a catolicilor era înversunata. În consecinta, un grup de nobili de confesiune catolica au organizat un atentat prin care voiau sa arunce în aer Parlamentul si pe rege, atunci cand acesta ar fi fost prezent acolo. Doar întamplarea (spun cronicile) l-a determinat pe Sir Thomas Knyvet sa coboare în pivnitele Parlamentului si sa descopere 43 de butoaie cu pulbere si fitile pregatite. Era 5 noiembrie 1605. S-a descoperit ca seful conspiratiei era Guy Fawkes, adept al unui suveran catolic.
Împotriva familiei care detinea puterea în renascentista Florenta, de Medici, s-a desfasurat complotul denumit „Conspiratia familiei Pazzi”. Avand un mare prestigiu în Toscana, membrii familiei Pazzi au încercat sa rastoarne puterea financiara a lui Lorenzo de Medici, printr-o tentativa de asasinat la 26 aprilie 1478. Atacul din catedrala Santa Maria del Fiore s-a soldat numai cu moartea lui Giuliano de Medici.
Adolf Hitler a scapat ca prin minune de moarte, în timpul Conspiratiei din 20 iulie 1944. Gandita din 1943, lovitura a constat din plasarea unei valize cu bomba cu efect întarziat sub masa la care urma sa stea Hitler, conducand o întrunire a statului major. Dar explozia din „Barlogul lupilor” (Wolfsschanze, Polonia) l-a ranit prea putin. Liderul complotului fusese ofiterul de rezerva Claus von Stauffenberg. Au fost executati peste 200 de suspecti.
PAUL IOAN
Comentarii