In apropiere de orasul medieval Weinsberg din sudul Germaniei se afla ruinele unui castel medieval. Aceasta cetate impunatoare de odinioara a fost locul unui asediu indelungat in secolul al XII-lea si de numele sau se leaga o populara legenda locala.
Astazi, cetatea din Weinsberg este cunoscuta si ca „Weibertreue”, sau „Credinta femeilor”, in semn de omagiu pentru actiunile temerare si ingenioase ale unui grup de femei. Femeile din Weinsberg sunt amintite pentru curajul si perspicacitatea lor, ele salvand vietile sotilor lor printr-o inedita intreprindere.
Legenda este relatata in Chronica Regia Coloniensis, sau Cronica Regala din Köln, scrisa dupa 1175. Cronicarul descrie asediul Weinsbergului din 1140, ca parte a unui conflict in curs de desfasurare intre factiuni germane rivale. Potrivit isto-ricului Maurice Keen, conflictul s-ar fi declansat in 1137, dupa moartea suveranului Sfantului Imperiu Roman, Lothar al II-lea. Lothar a fost urmat rapid la tron de Conrad de Hohenstaufen, care a fost ales in decembrie 1137 si apoi incoronat in martie 1138. Cu toate acestea, ginerele lui Lothar, Henric cel Mandru din dinastia Welf, a emis pretentii la tron, declansand o disputa acerba intre grupuri nobiliare rivale din ceea ce este astazi Germania.
Castelul din Weinsberg era loial factiunii Welf, iar Conrad l-a asediat in 1140. Aceasta avea sa fie batalia decisiva a razboiului dintre familiile Welf si Hohenstaufen. Initial, luptatorii din interiorul castelului au sperat ca vor primi ajutor, dar cand armata care se apropia de ei a fost infranta de Conrad, si-au pierdut speranta si au negociat o capitulare.
Conrad era hotarat sa ii faca pe loialistii Welf din interiorul castelului sa plateasca pentru fidelitatea dovedita fata de rivalul sau. Cu toate acestea, ca parte a negocierilor si ca un gest de bunavointa, le-a permis femeilor din castel sa plece nestingherite, impreuna cu bunurile pe care le puteau cara in spinare.
Conrad intentiona ca femeile sa plece cu provizii suficiente pentru a le asigura calatoria lunga spre un teritoriu sigur. Cu toate acestea, potrivit Cronicii regale din Köln, istetele femeile din Weinsberg l-au sfidat, lasand in urma proviziile si plecand din castel cu sotii lor in spinare.
In fata acestei privelisti extraordinare, oamenii lui Conrad l-au implorat pe imparat sa le opreasca sa paraseasca castelul. Dar Conrad s-a intors catre ei si le-a spus ca ar fi nerecomandabil ca un imparat sa isi incalce cuvantul dat. El a fost atat de impresionat de miscarea inteligenta si indrazneata jucata de femei, incat le-a permis tuturor sa plece nevatamati.
Cronica regala din Köln este principala sursa pentru acest eveniment si a fost scrisa la mai putin de 40 de ani de la asediu, fiind asadar plauzibila. Totusi, nu exista alte surse care sa ateste actiunile femeilor si, prin urmare, este dificil de judecat acuratetea relatarii.
Este posibil ca povestea sa fi fost inventata pentru a-l pune intr-o lumina pozitiva pe Conrad al III-lea, atragand atentia asupra marinimiei si onoarei sale cavaleresti. Indiferent de veridicitatea sa, povestea femeilor din Weinsberg a ramas in istorie ca un exemplu de ingeniozitate strategica si curaj chiar si in fata infrangerii.
GABRIEL TUDOR
Comentarii