Nicolas Charles Oudinot s-a nascut la Paris, în 1767, fiind singurul dintre cei noua copii ai familiei care a ajuns la vârsta adulta. S-a înrolat în armata Regatului Frantei în 1784 ca simplu soldat, fiind în 1792 comandant de batalion în cadrul primei Republici franceze revolutionare.
Apararea curajoasa a micului fort Bitsch în 1792 i-a lansat cariera ca unul dintre cei mai faimosi lideri militari ai Frantei de-a lungul Revolutiei Franceze si al Razboaielor Napoleoniene.
Oudinot a suferit prima si cea mai grava rana în batalia de la Hagenau. Aici a condus o aparare energica, fiind împuscat în cap de un glont de muscheta. Oudinot a petrecut mai mult de un an în convalescenta si va suferi de dureri de cap puternice pentru tot restul vietii.
În timpul luptei de la Mannheim, o armata franceza a fost surclasata de o armata habsburgica mai numeroasa. Oudinot a actionat cu stilul sau obisnuit de conducer, încercând personal sa îsi mobilizeze trupele. Pretul pentru acest lucru a fost cinci rani de sabie si o rana prin împuscare. Considerat mort, a fost lasat pe câmpul de lupta, dar austriecii l-au salvat si l-au luat prizonier, eliberându-l ulterior.
În Razboiul celei de-a Doua Coalitii, Oudinot a luptat în Elvetia, din nou contra austriecilor. Respinsi de atacul navalnic al inamicului, francezii s-au retras, iar Oudinot, aflat în ulti-mele rânduri, a fost grav ranit de o bila de muscheta în piept.
Conducerea înflacarata a lui Oudinot îi impresionase suficient de mult pe superiorii sai pentru ca acesta sa fie promovat la functia de sef de stat major, însa a continuat sa îsi conduca personal oamenii în lupta.
Într-un asalt de succes împotriva pozitiilor austriece, generalul Oudinot a fost împuscat din nou, în omoplat, în timp ce conducea un atac al cavaleriei. S-a reîntors la timp pentru a se alatura grenadierilor sai în marea batalie de la Austerlitz. În timpul bataliei de la Aspern-Essling, grenadierii de elita ai lui Oudinot au dus din nou greul asaltului.
A fost împuscat în brat, dar superiorul sau, maresalul Lannes, a fost ucis, Oudinot fiind promovat în locul sau în functia de comandant de corp de armata. Generalul Oudinot a jucat un rol esential în înfrângerea fortelor habsburgice la Wagram. Corpul lui Oudinot ataca flancul stâng al armatei austriece când generalul a fost atins de un glont, care i-a smuls o parte din urechea dreapta.
Chirurgul lui Oudinot a cusut-o în graba, astfel încât acesta sa poata reintra în lupta. Dupa batalia câstigata, Napoleon l-a ridicat pe Oudinot la rangul de maresal. Deoarece campania din Rusia a luat o întorsatura atât de dezastruoasa pentru francezi, începând infama retragere în octombrie, maresalul Oudinot se întoarce la comanda trupelor sale, a caror sarcina era sa construiasca si sa pazeasca un pod prin care împaratul Napoleon sa poata scapa de urmaritorii sai.
În Batalia de la Berezina, o forta rusa a atacat traversarea râului si, în apararea acestuia, Oudinot a ordonat cavaleriei sale sa contraatace. În timp ce astepta ca trupele sale sa formeze rândurile, a încasat un glont de muscheta în lateral, care i-a provocat o rana grava încât s-a crezut ca a murit.
Ultima rana notabila a maresalului Oudinot a fost dobândita în batalia de la Arcis-sur-Aube. Artileria Coalitiei care îl urmarea i-a lovit brigazile de infanterie si, la un moment dat, Oudinot a fost lovit de un glont de muscheta în piept. Numai medalia Legiunii de Onoare, pe care o purta pe deasupra vestonului, i-a salvat viata.
Maresalul Nicholas Oudinot s-a retras în cele din urma în 1830, dupa peste 40 de ani de lupte grele. Acest veteran a suferit în total 34 de rani, dar, sfidând destinul, a trait pâna la venerabila vârsta de 80 de ani.
GABRIEL TUDOR
Comentarii