Un „Stonehenge” sirian? Arheologul canadian Robert Mason de la Muzeul regal din Ontario, a descoperit intr-o zona din desertul sirian, aflata la 80 de kilometri nord de Damasc, in timp ce se afla in cautarea unor urme ale turnurilor de paza romane, vestigii ale unor formatiuni bizare din pietre (acoperite de nisip), dispuse in cercuri, cu o vechime de aproximativ 8000 de ani. In aceasta zona desertica cvasi-populata se afla o alta constructie de interes cultural exceptional. Este vorba despre manastirea Deir Mar Musa (foto), ornata cu fresce crestine. In momentul in care contextul politic o va permite, o echipa de cercetatori internationali va face investigatii complexe in acest sit.
O noua Atlantida?
Sub egida Universitatii scotiene St. Andrews, a fost organizata in Londra o expozitie neobisnuita in care au fost prezentate obiecte si oseminte umane si animale terestre (cranii, in special) descoperite pe fundul marii Nordului, in largul coastelor scotiene, si imagini prelucrate pe calculator reprezentand fauna, flora si un esantion de indivizi din urma cu mii de ani, a caror infatisare a fost rezultatul imaginatiei creatorilor.
Este vorba despre imagini ale unei lumi pierdute care, spre deosebire de Atlantida mentionata de Platon, care frizeaza probabil fictiunea, a existat in realitate. Cei care au descoperit urmele acesteia – intr-o zona submarina pe care au numit-o Doggerland si care se intindea intre Scotia si Danemarca – sunt oameni de stiinta de la Universitatea St. Andrews care au colaborat cu scafandrii unor companii petroliere.
Doggerland, un important tinut al continentului, cu zeci de mii de locuitori, ar fi fost devastat de un tsunami sau a fost inghitit treptat de ridicarea nivelului marii intre anii 18000 si 5500 i.Hr. Existenta acestui tinut a fost presupusa cu ani in urma pe baza a sute de oase umane si animale recuperate de pescari in mai multe zone ale marii. Oamenii de stiinta din Regatul Unit, in colaborare cu societati petroliere, vor face vaste cercetari pentru a descoperi noi marturii despre acest tinut necunoscut.
Civilizatie distrusa de clima
Populatia harappiana a ocupat Valea Indusului pe o suprafata de peste 1 milion de kilometri patrati, intinzandu-se pana in Himalaya. Era concentrata in zonele de pe malurile fluviului si ale bratelor sale pentru a profita de apa necesara irigarii culturilor.
O echipa de cercetatori americani a incercat sa afle motivul disparitiei acestei civilizatii extrem de putin cunoscuta. Cercetarile arheologice au scos in evidenta faptul ca: orasele erau dotate cu un sistem urban complex pentru acea vreme, teritoriile erau strabatute de rute comerciale si harappienii detineau numeroase ambarcatiuni care asigurau comertul maritim cu Mesopotamia. Acestia au coroborat toate informatiile existente, inclusiv cele legate de conditiile meteorologice din acea vreme si de cele geografice, rezultate din studiul zonelor pe care le-au ocupat.
Programele informatice concepute pentru a exploata informatiile in vederea indentificarii motivelor disparitiei civilizatiei harappiene au relevat faptul ca aceasta a fost cauzata de o schimbare climatica dramatica provocata de perturbarea ciclului musonic care a provocat o seceta indelungata.
DORIN MARAN
Comentarii