Actiunea „Frunza de smochin” a liderilor din jurul Papei a constat in acoperirea organelor genitale masculine din fresca „Judecata de Apoi” (Capela Sixtina) executata de Michelangelo. Un maestru de ceremonii a spus ca „este buna pentru taverne si bai publice”. In consecinta, pictorul Daniele da Volterra a aplicat o frunza de smochin pe locul cu pricina. Papa nu s-a amestecat in actiune, afirmand ca „Infernul nu este in jurisdictia lui”…
In epoca victoriana a Regatului Unit (1837-1901, domnia reginei Victoria), statuia lui David a fost „plastifiata” cand a fost expusa publicului, la Londra. La catedrala din Ghent (Belgia), clericii i-au „imbracat decent” pe Adam si Eva din celebra piesa de altar „Adoratia Mielului lui Dumnezeu”, de Jan van Eyck (intr-o copie, nu in original, care dateaza din 1432). In aceste circumstante, cand sexul dezgolit nu trebuie sa ne plesneasca privirea (dupa opinia unora), este firesc sa vorbim despre patania suferita de sculpturile faimosului artist norvegian Gustav Vigeland.
Nascut intr-o familie modesta de mestesugari, in anul 1869, Vigeland a dovedit de copil un talent exceptional la sculptat in lemn. A fost trimis la Oslo ca sa se specializeze si adolescentul s-a remarcat imediat. Modest din fire si din ce in ce mai cautat de autoritati (inclusiv de catre cele eclesiastice), sculptorul profesionist norvegian se impune in tara sa si este trimis la studii in Franta si Italia. La Paris lucreaza in atelierul lui Auguste Rodin, iar la Florenta se familiarizeaza cu fenomenul Renasterii si temele ei principale: omul si destinul sau.
Anul 1902 ii aduce primul contract important, referitor la catedrala din Trondheim. Succesul a fost enorm si Gustav Vigeland devine cel mai important sculptor norvegian. I se comanda chiar si bustul lui Henrik Ibsen. Numai ca pe masura ce faima sa crestea, relatiile cu autoritatile comunale din Oslo incep sa aiba meandre birocratice. O fantana realizata de Vigeland este tot mutata (pe hartie), in timp ce artistul isi astepta onorariul. O lovitura de gratie primeste in 1921, in momentul cand primarul decide transformarea casei unde locuia sculptorul in biblioteca. Dar artistului nu i s-a oferit nimic la schimb. Acela a fost momentul de criza care a dus la initierea atat de celebrului parc de statui al lui Vigeland. Caci pentru o noua locuinta, acest geniu al Norvegiei s-a oferit sa doneze toate statuile sale primariei din Oslo.
Asa a fost cu putinta aparitia lui „Vigeland Park”, pe o veche proprietate numita Frogner Park. Pare ciudat ca intr-o tara cu vederi liberale precum Norvegia un artist poate avea un astfel de tratament. Vigeland a lucrat pentru impodobirea acestui parc cu numeroase statui din granit si bronz, totalizand peste 200 opere de arta. A fost un gest exceptional facut de artist pentru tara sa, rarisim in lume. Ei bine, tocmai acestui patriot i s-a intamplat ceea ce a patit si Michelangelo. In urma cu cativa ani, intr-o noapte, membrii unei asociatii fantoma au lipit bucati de plastic peste sexul tuturor statuilor. Aparatorii moralitatii publice au lasat si un bilet in care protestau impotriva programelor deocheate care se transmit la tv in Norvegia.
Gestul pudibonzilor a devenit cunoscut in toata lumea. Gustav Vigeland a decedat in 1943. Cea mai interesanta statuie din parcul sau este „Monolitul” in care 121 de personaje se straduiesc sa ajunga in varful stalpului. Vigeland a proiectat si medalia Premiului Nobel pentru pace.
PAUL IOAN
Comentarii