O pestera romaneasca celebra in lume. O echipa de experti francezi (paleontologi, speologi, specialisti in preistorie si arta murala) a confirmat prima datare a picturilor rupestre din pestera Coliboaia, aflata in Valea Sighetului din Muntii Apuseni: aproximativ 35.000 de ani. Pentru a le redata, a fost nevoie de prelevarea a doua minuscule esantioane. Vechimea unuia dintre ele a fost estimata la 31.450 de ani, iar a celui de-al doilea, la 35.120 de ani. Prima datare, facuta de experti francezi, a fost relativa, indicand o vechime cuprinsa intre 23.000 si 35.000 de ani.
Celebra pestera Chauvet, descoperita in 1994, nu mai este, asadar, un caz unic. Mai exact picturile executate de oameni preistorici in urma cu 35.000 de ani. Pe acelasi „piedestal” se afla si pestera Coliboaia pe a carei pereti se disting picturi paleolitice.
Aceasta a devenit celebra dupa ce au fost identificate in acest an, picturi rupestre (desene mai exact) aflate intr-o galerie inalta din partea terminala a pesterii, executate in culoare neagra (e posibil sa fi fost folosite si alte culori), reprezentand diverse animale: un bizon, cai, o felina (probabil) doi rinoceri si un cap de urs. (Intrarea in pestera are o inaltime de aproximativ doi metri, iar interiorul, greu accesibil, o lungime de 750 de metri.)
Asadar, aceasta preocupare artistica din acele vremuri (si probabil a unor ritualuri si credinte asociate picturilor paleolitice) avea o arie mult mai extinsa decat se credea, cuprinzand o mare parte a continentului.
Retea de apa potabila din epoca romana
Ronul arlezian a fost foarte darnic in ultimii ani in oferte arheologice: bustul lui Cezar (2007), monede din aur si argint etc. In timpul unor cercetari subacvatice din decembrie, au fost depistate sub roci si sedimente, la o adancime de 18-20 metri, conducte de canalizare din plumb, cu o lungime medie de 200 de metri, ce asigurau alimentarea cu apa potabila, care traversau lateral fluviul, conducte utilizate in timpul imperiului roman.
Tevile erau formate din sectiuni de aproximativ trei metri, etanseitatea dintre ele fiind asigurata de un racord din plumb topit, turnat in locurile de imbinare. Nu se stie cum a ajuns aceasta retea pe fundul Ronului si nici perioada in care au fost fabricate. Doar faptul ca in anul 255 d.Hr. un incendiu a devastat orasul, an in care a disparut aceasta retea. Primele indicii ale existentei acesteia au aparut in secolul XVII, in urma retragerii de pe fundul apei Ronului a ancorelor care au agatat tevi din plumb de mare vechime, cu peretii interiori incarcati de calcar.
DORIN MARAN
Comentarii