Cea mai mare arcada arhitectonica din caramida se afla la circa 35 de kilometri de Bagdad, capitala Irakului. Nu neaparat constructia în sine reprezinta o performanta absoluta în domeniu, ci în primul rând faptul ca uimitorul simbol al priceperii ingineresti dateaza din secolul al VI-lea d.Hr., nefiind egalata pâna în prezent de o alta.
Capitala timp de 800 de ani
Ctesifon (Ktesiphon, în limba greaca) a fost capitala Imperiului Parth si Sassanid, unul dintre marile orase ale Mesopotamiei antice târzii, situat pe malul estic al fluviului Tigru si fondat în timpul domniei lui Mithridates cel Mare (171-132 î.Hr.).
Mentionat pentru prima data în cartea Vechiului Testament a lui Ezra (Ezra 8:17) sub numele de Kasfia în secolul al VI-lea, era cel mai mare oras din lume. Pentru a ne forma o imagine asupra acestui amanunt, este suficient sa spunem ca el acoperea 30 km2, comparativ cu 13,7 km2 cât ocupa Roma în secolul al IV-lea.
Orasul a fost o capitala imperiala timp de mai bine de 800 de ani. Din pacate, doar arcul mare, Taq Kasra, ramâne vizibil astazi, Taq-i Kisra (denumit si Tagh-e Kasra), „Iwanul lui Chosroes”, care este situat în actualul oras irakian Salman Pak (în persana „Salman cel Pur”).
Orasul Ktesiphon era situat în apropiere de Tigrul Seleucia, capitala elenistica seleucida. Potrivit geografului grec Strabon (cca. 63 î.Hr. – cca. 23 d.Hr.), care a descris pe larg întemeierea acesteia: „În vremurile stravechi, Babilonul era marea metropola a Asiriei, dar acum marea metropola este Seleucia, Seleucia Tigrului, deoarece lânga ea se afla un sat numit Ktesiphon, un sat mare. În acest sat, regii Imperiului Parth (Arsacid) obisnuiau sa-si faca resedinta de iarna, ferindu-i astfel pe seleucieni de a fi asupriti de soldatii asezati acasa, iar datorita puterii lor, Ktesiphon a devenit oras. Mai degraba decât un sat, dimensiunea lui întinsa permitea gazduirea unui numar mare de locuitori si era dotat cu cladiri.”
La rascruce de istorii
Arcul lui Ktesiphon are înaltimea de 37 de metri (mai mult cu doi metri decât celebra catedrala Notre Dame din Paris, construita însa cu opt veacuri mai târziu) si latimea de 26 de metri. Constructia arcului a început în anul 540 d.Hr., în timpul lungilor razboaie ale dinastiei persane sasanide cu Imperiul Bizantin, parte dintr-un complex palat a carui constructie a înce-put cu trei secole mai devreme.
Taq Kasra este cel mai mare arc boltit, cu o singura trava din caramizi neîntarite, din lume, fiind construit pentru a servi drept intrare în palatul imperial si în sala tronului. În aceasta zona, ca si în toate aspectele arhitecturii sassanide, constructorii s-au inspirat din modelele imperiilor ahemenid si part, dar au împrumutat idei pe scara larga din ingineria, designul si tehnica romana. Una dintre trasaturile distinctive ale culturii sasanide este talentul de a se baza si de a îmbunatati trecutul si realizarile înaintasilor.
Taq Kasra este unul dintre cele mai bune exemple ale acestei practici, care nu a fost egalata de nicio alta cultura a vremii si care ramâne la fel si în prezent. Palatul imperial, la care duce arcada, era resedinta regelui, iar birourile administrative îl înconjurau. Sasanizii si-au modelat imperiul dupa cel al ahemenizilor si al guvernului persan centralizat la Ktesiphon.
Cu toate acestea, în conformitate cu practica ahemenida (si din simplu pragmatism), ei l-au folosit doar ca resedinta de iarna, mutându-se în cartierele de vara din munti în timpul lunilor mai calde. Guvernul a continuat sa functioneze aici.
Orasul a devenit un important centru comercial de-a lungul Drumului Matasii. Caravanele se opreau la Ktesiphon cu marfuri din China, care erau transportate cu feribotul peste Tigru pâna în orasul Seleucia, pentru a fi schimbate si a-si continua calatoria. Ktesiphon a devenit astfel punctul terminus al uneia dintre numeroasele ramuri ale Drumului Matasii.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii