Desi descoperirile arheologice nu au permis identificarea precisa a divinitatilor populatiilor galeze, s-au putut reprezenta ritualurile care atesta caracterul sacru al razboaielor. A lupta insemna o apropiere de Paradis, o datorie morala si religioasa, iar a muri pe campul de batalie insemna o implinire deplina si definitiva in aceasta perspectiva. De fiecare data cand porneau la razboi, chiar daca era vorba de o invazie, galii erau convinsi ca demersurile lor erau aprobate si sustinute de divinitati.
Istoricul grec Polybios preciza faptul ca preliminariile luptelor erau ritualizate iar istoricul roman Titus Livius descria in lucrarea "Istoria Romei" comportamentul galilor pe campul de batalie, mentionand strigatele lor naucitoare amestecate cu sunetele trompetelor lungi (denumite carnyx). Un spectacol terifiant, completat de padurile de sulite ale caror varfuri purtau insemne reprezentand animale – porci mistreti, cai – sau figuri mitice. Extrem de rapizi, asi in operatiuni combinate, reuseau sa surprinda liniile armatelor inamice, creand dezordine si spaima, atacurile fiind nimicitoare.
Titus Livius si Tacit ii prezinta pe gali pe campul de batalie, aproape goi. In realitate, doar o mica parte dintre razboinici, cei din prima linie, din care nu lipseau elitele, se avantau goi in lupta. O demonstratie de bravura, de sfidare a inamicului. Cei din primele linii erau, fireste, cei mai expusi ranilor si mortii. Pe numeroase monede galeze descoperite, apar efigiile unor sefi de razboi cu fetele pline de rani.
Inainte de confruntari, galii obisnuiau sa faca spectacol, agreau fanfaronada, isi etalau cu ostentatie podoabele – bijuteriile din aur, colierele, bratarile prinse pe brate si pe incheieturi. Aurul, in opinia istoricului Polybios, avea o functie rituala. Colierul, strans pe gat, era, in conceptia galilor, un element divin, cei care il purtau considerandu-se reprezentanti ai divinitatilor.
Si armele aveau aceeasi conotatie, lancile sau spadele devenind brate inarmate ale divinitatilor. Numele acestora nu apar in documente anterioare cuceririi romane. Oricum, cele legate de razboi au fost numeroase. Poetul roman Lucian (sec. I d.Hr.) se refera intr-o scriere la doi zei ai razboiului: Taranis si Esus, nume care au fost identificate pe un colt de mistret din secolul V i.Hr. Alte nume de zei se regasesc pe o coloana galo-romana (sec.I d.Hr.) expusa la Muzeul Cluny din Paris, ornata cu reprezentari ale diverselor zeitati romane si galeze, printre care se disting cativa dintre cei venerati de galezi: Smertrios, Tarvos Trigaranus si Cernunnos, zeul subteran al padurilor populate de cervidee.
DORIN MARAN
Comentarii