Descoperirile arheologice legate de civilizatia galilor din ultimele doua decenii au modificat partial viziunea legata de aceste populatii. E vorba despre vestigii de o valoare exceptionala, din secolul V i.Hr. pana in sec. I i.Hr., cand celtii a fost cuceriti de de romani. Grecii ii numeau keltoi (celti) iar romanii, galli (gali). O societate care n-a fost niciodata omogena, unita si care a urmat mai multe faze de evolutie. In scrierile lui Iulius Cezar (Razboiul galilor) galii erau considerati barbari, care se avantau in batalii cu un curaj nebun. Extrem de rapizi, asi in operatiuni combinate, reuseau sa surprinda liniile armatelor inamice, creand dezordine si panica, atacurile fiind nimicitoare. Un cliseu care a facut istorie si care a dat nastere unor abordari fanteziste in opere literare, mai ales in secolul XX, odata cu nasterea eroului Asterix.
In timpul Renasterii au aparut studii ample legate de arta militara a grecilor si romanilor, dar s-a acordat foarte putina atentie civilizatiei galilor, mai ales din punct de vedere militar. Arta razboiului a fost o constanta a modului lor de viata, iar armamentul, un element cultural unificator ce le defineste comunitatea pe diverse teritorii ale Europei, inclusiv pe teritoriul tarii noastre. Razboaie de cucerire, conflicte teritoriale pentru a-si proteja granitele, pentru a controla cursurile de apa, caile de navigatie… Reputatia lor militara si disponibilitatea de a lupta ca mercenari, au starnit interesul diverselor populatii din bazinul mediteranean care aveau nevoie de luptatori neinfricati.
In secolul IV i.Hr., armata galilor era compusa din infanterie si care cu doua roti trase de doi cai, conduse de cate un vizitiu asezat pe bancheta, in timp ce in partea din spate, un razboinic aflat in picioare tinea o lance indreptata spre inamic. Dupa anul 140 i.Hr., carele dispar lasand loc cavaleriei si infanteriei. De retinut faptul ca cea mai eficace cavalerie pe care au avut-o romanii a fost recrutata din cea a galilor.
Infanteria era grupata in falange, dense si puternice, inspirate din arta razboiului grecilor cu armatele lor de hopliti. O serie din scenele de lupta au fost reprezentate pe basoreliefuri din argint, unele avand conotatii mitice.
Galii erau deopotriva maestri ai siderurgiei, reusind sa produca milioane de arme, sulite, in special, spade cu doua taisuri cu o lungime de 60-70 cm, scuturi (duble si plate), piese pentru armuri si harnasamente, casti din fier intarite in partea centrala cu o piesa metalica denumita umbo (o inovatie). Armurile metalice se limitau la casti si zale, in rest foloseau cuirase din piele.
Din anul 175 i.Hr. incep sa-si intareasca fortificatiile instalate in locuri stancoase sau pe coline artificiale. O tactica folosita exemplar de gali a fost si lupta de gherila, asociata cu strategia ambuscadelor, folosita cu succes impotriva legiunilor romane pentru a stavili accesul lui Cezar in vaile alpine, unde recurgeau si la tactica incendierii terenurilor agricole pentru a infometa armatele romane. (Va urma)
DORIN MARAN
Comentarii