În vestul Madagascarului, între Morondava si Belon’i, exista un numar mare de baobabi aliniati de-a lungul unei cai rutiere de pamant denumite: Aleea baobabilor (sau Bulevardul baobabilor), un loc unic în lume, care atrage permanent vizitatori de pretutindeni, de curand protejat oficial ca monument natural oficial al tarii.
Un Matusalem cu frunze si radacini
Baobabii, aceste foioase gigantice cu alura „dolofana” nemaiîntalnita în cadrul regnului lor, cresc în zone secetoase, iar în cazul de fata exemplarele ce strajuiesc insolitul parcurs au, în marea lor majoritate, varste de peste 800 de ani, circumferinta trunchiului atingand halucinanta lungime de cel putin 15 de metri!
„Bulevardul” despre care vorbim a fost acoperit candva de o padure bogata, dar asaltul civilizatiei moderne si înmultirea populatiei umane din zona au dus la defrisari masive, lasand cateva exemplare de baobabi în relativa izolare. Cu toate acestea, cei ramasi de-a lungul drumului au fost întotdeauna amenintati cu distrugerea.
Cu mai bine de un mileniu în urma, cand navigatorii arabi au ajuns pentru prima data aici, au crezut ca diavolul i-a smuls din pamant si i-a asezat apoi cu radacinile în sus; o superstitie determinata de înfatisarea neobisnuita a baobabilor, a caror coroana chiar seamana întrucatva cu radacina. De aceea, masivii copaci înalti de pana la 30 de metri, aliniati de o parte si de cealalta a „bulevardului” ce le poarta numele, sunt asemuiti unor paznici credinciosi ai locurilor pe care le vegheaza de sute de ani.
Hrana, medicament, divertisment
Baobabii sunt arbori extrem de utili oamenilor traitori în aceasta regiune nu tocmai prietenoasa cu viata, în general. Trunchiurile lor sunt folosite ca „rezervor” de apa în timpul sezonului uscat, frunzele tinere se consuma ca ingredient principal în salate, la fel si pulpa nutritiva, care are gustul oarecum asemanator cu cel al tamarindului (copac cu fructe foarte nutritive si cu remarcabile proprietati terapeutice).
Vara, din fructele baobabului se prepara o bautura frecvent consumata în întreaga Africa, precum si un desert savuros numit de senegalezi Ngalah. Pe plan local, baobabul este cunoscut si sub supranumele Renala (în limba malgasa, „Mama padurii”. Fara îndoiala, el este un fel de Matusalem al lumii vegetale, specialistii identificand exemplare cu varste de pana la 2.800 de ani!
Candva, ei acopereau suprafete vaste, dar, pe masura ce populatia a crescut, padurile au fost defrisate pentru agricultura, lasand doar copacii pe care localnicii i-au pastrat pentru valoarea lor ca sursa de hrana ori ca material de constructie. Si, desigur, pe cei care, foarte disciplinati, alcatuiesc „Bulevardul baobabilor”.
Copacii îndragostiti
La aproximativ 7 kilometri spre nord-vest se afla „Baobabii îndragostiti”, doua exemplare remarcabile de Adansonia Za – o specie endemica de baobab, care si-au împletit trunchiurile unul în jurul celuilalt, pe masura ce au crescut, proces destul de rar, continuat si în prezent. Conform unei legende, acesti doi baobabi au rasarit si au crescut împreuna de-a lungul secolelor. Baobabii au aparut dupa o dragoste imposibila dintre un tanar si o tanara care traiau in satul din apropiere. Ambii tineri aveau deja parteneri desemnati, cu care, potrivit traditiei, ar fi fost obligati sa se casatoreasca separat, fiecare în satul sau.
Cu toate acestea, nefericita pereche a trait si a avut un copil, pentru a ramane împreuna cei doi îndragostiti cerand ajutor zeului lor. Spre deosebire de multe basme europene în care cuplul este despartit, baobabii din Madagascar traiesc si astazi înlantuiti în eternitate, asa cum si-au dorit mereu.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii