Confruntarea cu moartea a creat numeroase ritualuri specifice fiecarei culturi, menite sa-i determine pe cei vii sa accepte moartea sau pentru a-l ajuta pe defunct sa acceada la o noua stare metafizica. Sarbatoarea mortilor are o mare importanta in Mexic. Se desfasoara timp de doua zile, intre 1-2 noiembrie. Cu acest prilej, reuniunile familiale devin mai pline de semnificatii, mai puternice.
In timpul domniei lui Moctezuma, ultimul imparat aztec, locuitorii Mexicului aveau obiceiul sa vina de mai multe ori pe an la mormintele rudelor. Familia defunctului dansa, canta si lasa ofrande pentru binele acestuia in lumea de dincolo. In realitate, doar doua sarbatori erau importante, cea dedicata copiilor si, respectiv, adultilor.
Si spaniolii aveau obiceiul de a veni la cimitire pentru a depune flori, paine si vin, incredintati fiind ca sufletele defunctilor calatoreau de-a lungul si de-a latul Pamantului, plutind totodata in jurul lor. Teama ca acestea sa-i ia in lumea de dincolo era reala, asa incat umpleau altarele cu vin si paine pentru a le imblanzi.
Ritualul aztec nu a fost asadar eradicat de catre spanioli prin convertirea la catolicism. In zilele noastre, o alta cultura e asociata acestei sarbatori. Sosirea sufletelor copiilor din 31 octombrie ce coincide cu sarbatoarea Halloween. Iata de ce pe strazi pot fi intalniti copii deghizati in Dracula, „mumii si morti vii” tinand in maini cate un dovleac pentru a obtine dulciuri si monede.
In ziua sarbatorii mortilor, familiile viziteaza asadar mormintele, le curata, le decoreaza si le asezoneaza cu flori, in special de culoare portocalie, si cu lumanari. In aceste zile sufletele mortilor revin pe Pamant. Persoanele decedate cu o luna in urma nu primesc ofrande intrucat nu au avut timpul necesar sa obtina permisiunea de a efectua aceasta calatorie. Copiilor decedati inainte de a fi botezati li se ofera flori albe si faclii de ceara. Cei botezati primesc jucarii
Ofranda predilecta pentru barbati consta in sticle de tequila. Ofrandele sunt depuse si in case, pe altarele aflate in camerele defunctilor. E vorba de flori, lumanari aprinse, fotografii care-l reprezinta pe defunct in viata, capete de morti din ciocolata si zahar, fructe, paine, bomboane, diverse preparate culinare, apreciate de defunct, bauturi, apa sfintita, diverse obiecte: tutun, ceramica etc.
Drumul spre altare e presarat cu petale de flori, pelerinajul fiind insotit de muzica si dans. Mexicanilor nu le e teama de moarte, o ironizeaza, se joaca cu ea, coabiteaza cu ea. O alta maniera de a aborda viata si de a integra moartea vietii intr-un mod natural. O moarte care inspaimanteaza dar si fascineaza in acelasi timp.
DORIN MARAN
Comentarii