In toate marile civilizatii ale Antichitatii au fost evocate in documente, pe stele, pictate sau sculptate, reprezentari ale lumii de dincolo in care defunctii urmau sa-si gaseasca fericirea vesnica. Constiinta eternitatii s-a impus insa pregnant din vremuri preistorice. Moartea reprezinta o forma de trecere in lumea vietii vesnice, o renastere. Pentru reprezentantii puterii, trecerea era legata de dorinta de a-si pastra rangul, prerogativele sau o forma nedefinita de putere. In aceasta perspectiva au fost concepute ceremonii, rituri, obiceiuri funerare, asociate unei mari diversitati de obiecte, utile in lumea necunoscuta, si de ofrande dedicate zeilor.
Ceremoniile, riturile aveau rolul de a organiza si regla relatiile dintre vii si decedati, de a-i ajuta, dincolo de interventia zeilor, sa urmeze ciclurile reincarnarii, sa-si regaseasca familia, prietenii disparuti si marea implinire. Paleontologii s-au intrebat de ce populatiile din Paleoliticul Mediu (Homo Sapiens si Homo Neanderthalensis) isi ingropau mortii (au fost descoperite zeci de morminte in Europa, Asia si Africa). Cum procedau inainte, nu se stie intrucat nu au fost descoperite vestigii funerare. Scheletele descoperite, in mare majoritate, se aflau in pozitie de fetus, ceea ce evoca renasterea.
Practicile funerare se generalizeaza si se diversifica in Paleoliticul Superior (35.000-10.000 ani) odata cu aparitia mormintelor duble si triple, cu diversificarea podoabelor cu care erau ornamentate corpurile si a ofrandelor. In cursul mileniului al IV-lea i.Ch. (Neolitic) credintele legate de marea tranzitie au un caracter cvasiuniversal, fara ca intre populatiile indepartate sa existe legaturi. Cum a aparut aceasta constiinta metafizica unificatoare? O intrebare la care nu s-a gasit raspuns.
Sa consemnam cateva dintre obiectele asociate defunctilor preistorici: cochilii, pietricele, pietre semipretioase, seminte, oase de animale, solzi de peste… In decursul timpului paleta obiectelor s-a diversificat dupa dezvoltarea creatiei artistice si artizanale. Au aparut obiecte utilitare, figurine din ceramica, bijuterii din diverse materiale, tesaturi etc. In unele societati, persoanele din varful ierarhiei politice erau insotite in morminte megalitice, cum ar fi, de pilda cele din situl Callanish, Scotia, de sotie (sotii) si sclavi sacrificati. Marturie stau si descoperirile facute in alte situri europene cu o vechime cuprinsa intre 3500 si 5000 de ani. In lumea amerindienilor sau in Siberia samanii cultivau viziunea unei calatorii a decedatilor plina de obstacole – munti, fluvii –, de primejdii, indrumandu-i, pentru a le depasi, in cadrul unor ritualuri in care foloseau diverse obiecte pe care le considerau magice.
In societatile africane, „calitatea” trecerii in lumea de dincolo era conditionata de formele de deces (cei care erau victime ale violentei aveau sanse minime de a se implini in aceasta infralume). In schimb, cei care sfarseau de moarte buna, la batranete, si aveau cat mai multi descendenti, urmau sa se bucure de toate privilegiile. In Neolitic se produc schimbari de viziune asupra acestui fenomen. Statutul decedatilor este mai puternic marcat de pozitia lor in ierarhia politica si sociala dar si de o serie de date, caracteristici personale (conduita morala, de pilda, era foarte importanta).
DORIN MARAN
Comentarii