In secolul al V-lea i.Ch., Herodot (484-425 i.Ch.) a scris in opera sa Istorii despre originea zeilor greci, fara de care Iliada si Odiseea n-ar fi prins viata. Un subiect abordat si in Teogonia lui Hesiod. Odata cu aparitia stiintei istorice si a mitologiei comparate in secolul al XIX-lea, numerosi cercetatori au continuat studiile lui Herodot si au incercat sa reconstituie formarea panteonului zeilor greci. In 1957, doi cercetatori britanici au reusit sa decripteze misterioasa scriere a civilizatiei miceniene. Pe unele dintre tablitele descoperite, inscriptionate cu 4 secole inainte de Homer – descoperite in Grecia continentala si in insula Creta – alaturi de numele unor divinitati necunoscute, aparea cea mai mare parte a zeitatilor grecesti: Zeus, Poseidon, Hera, Hermes, Athena si chiar orientalul Dionisos; Apollo si Afrodita erau insa absenti.
Asadar, acesti zei au "existat"cu mult timp inainte de Homer. "Grecia istorica", care incepe sa prospere incepand cu secolul al VIII-lea i.Ch. in regiunile aflate la tarmul Marii Egee, aflata sub influenta civilizatiilor mediteraneene, al celor din Orientul Apropiat, avea, asadar, in spatele ei traditii religioase.
Incepand cu sfarsitul mileniului al III-lea i.Ch. pe aceste teritorii apar helenii, denumiti si greci, emigranti indoeuropeni, veniti din imprejurimile Marii Negre, care si-au pastrat probabil traditiile si credintele de nomazi ai stepelor. L-au adus cu ei si pe Zeus, stapanul furtunilor si al fulgerelor. Insula Creta, situata intre Europa, Asia si Orientul Apropiat nu a fost populata de heleni. Printre cele mai importante studii figureaza si cele ale cercetatorilor de la Universitatea din Neapole care au incercat sa identifice originea lor si legaturile cu alte divinitati mediteraneene asemanatoare. Rezultatele studiilor au relevat, de pilda, faptul ca Apollo prin caracterul solar, ratiune, prin inclinatia spre arte, era grec prin excelenta, iar Afrodita era de origine cipriota.
In urma cu 4000 de ani, Creta ajunsese la un grad inalt de prosperitate, impunandu-se in special prin cele doua mari palate, Cnossos si Phaistos. Aici apare cultul unei divinitati feminine asociata, fie serpilor, animale care simbolizau puterea Pamantului si fecunditatea, fie pasarilor. Este vorba, probabil, de un prototip al viitoarelor zeite grecesti. Din perioada creto-miceniana ne-au parvenit faimoasele tablite din argila datand din anii 1450-1350 i.Ch. Cea mai veche, descoperita in 2010, este un document administrativ care atesta faptul ca scrierea din Creta a devansat-o cu 150 de ani pe cea din Grecia si Europa. In tablitele ulterioare apar numele unor zei celebri: Poseidon, Zeus, Hera, Dionisos, Artemis, Athena, aceleasi care apartin credintei locuitorilor din Grecia continentala, dar fara sa fie insotite de referiri legate de personalitatea zeilor, de mituri, de natura legaturilor cu oamenii.
Ultima perioada a epocii miceniene (1200-800 i.Ch.) cunoscuta sub denumirea generica de "secolele obscure", a oferit arheologilor documente putine, cu un continut confuz, legat de viata religioasa.
DORIN MARAN
Comentarii