Construit in 1068, a jucat un rol important in istoria Angliei de-a lungul veacurilor. A fost ridicat de William Cuceritorul pe locul unei vechi fortarete romane. Dupa batalia de la Hastings, din 1066, in care l-a invins pe regele Harold, William a fost primit cu ostilitate in tara. Pozitia lui fiind foarte nesigura, a construit o serie de castele pentru a se apara. Orasul Lincoln, roman si viking, cu o populatie de 6-8000 de locuitori i s-a parut locul ideal pentru o fortareata in zona sudica a tarii. Din cele 1164 de locuinte, 166 au fost demolate pentru a face loc noului castel, a carei constructie a durat doi ani. Se pare ca la inceput a fost ridicata o cladire de lemn care, dupa un incendiu, a fost inlocuita cu una mai puternica din piatra. Este o fortareata neobisnuita, avand, pentru aparare, doua santuri cu apa. In secolul al XIX-lea in curtea interioara, patrata, a castelului a fost ridicat un impresionant turn observator, "Lincoln" fiind unul dintre cele mai impresionante castele normande din Marea Britanie.
Fortareata a avut un rol important la 2 februarie 1141, in timpul luptei pentru tronul Angliei dintre regele Stephen si imparateasa Maud. Castelul a suferit mai tarziu un asediu, fiind urmat de o alta batalie la 20 mai 1217 in timpul domniei regelui John. A fost o perioada de lupta intre rege si baroni, lupta care a dus la semnarea vestitei Magna Carta, la 15 iunie 1215. Ca si alte castele normande, castelul a fost folosit si ca inchisoare. Aceasta a fost construita in 1787 si extinsa in 1847.
Datornicilor inchisi aici li se ofereau anumite contacte sociale, in vreme ce criminalii erau tinuti intr-o perfecta izolare. In consecinta chiar locurile in capela erau concepute complet separate unul de celalalt, astfel incat preotul sa-i poata vedea pe toti dar ei sa nu se poata vedea unul pe altul. Mormintele celor executati se afla in pivnita castelului, purtand inscriptionate doar initialele condamnatilor si data executiei. Pentru ca totul sa fie si mai inspaimantator, bancile din capela erau in forma de sicrie, amintind pensionarilor ca nimeni nu va iesi viu de aici. In jurul anului 1878 sistemul de izolare a fost desfiintat si detinutii au fost transferati in noua inchisoare la iesirea spre est din oras. Inchisoarea castelului a ramas parasita o vreme pana cand in celulele ei au fost mutate arhivele orasului.
In secolul al XIX-lea, in 1872, aici fusese spanzurat un anume Fred Hory, evenimentul reprezentand prima executie efectuata de vestitul calau William Marwood. De altfel, pana in 1868 prizonierii erau spanzurati pe turnul mural dinspre nord-est, in fata unui public numeros. Una dintre atractiile castelului o constituie faptul ca aici se afla unul dintre cele patru exemplare din Magna Carta, semnata de regele John in 1215, dupa intalnirea cu baronii la Runnymede. Exista si o expozitie evocand originea acestui document si efectele sale. Anumite sectiuni ale castelului, impreuna cu capela, au fost transformate in muzeu. Aripa unde erau inchise femeile in penitenciar a fost deschisa vizitatorilor in 2005.
Castelul a intrat acum in posesia Consiliului Local Lincolshire si este considerat monument istoric. Este impodobit printre altele, cu un balcon suspendat, inchis cu ferestre, incorporat in poarta principala si cu un bust al lui George al III-lea, realizat de Joseph Pauzetta. In capatul de vest al constructiei au fost ridicate in 1826 asa-zisele Curti Assize, folosite si in zilele noastre. In castel sunt gazduite si diverse activitati culturale, concerte si alte manifestari indragite de marele public.
Inconjurat de ziduri, impresioneaza atat prin aspectul sau de fortareata inexpugnabila cat si prin legendele care il prezinta ca pe un loc bantuit de spirite de tot felul.
IRINA STOICA
Comentarii