In secolul al XIV, ciuma neagra face ravagii in Europa. Un flagel care i-a inspirat pe artistii din toate tarile afectate. Acestia au realizat numeroase reprezentari codificate ale spectrului mortii, ilustrand caracterul egalitar al acesteia. Suntem in anul 1347. In 1348 Venetia e infestata. Un an mai tarziu e atins tot bazinul mediteranean.
Flagelul inainta cu 30-100 kilometri pe luna provocand moartea a cel putin o treime din populatia europeana, adica 25 de milioane de victime. Oamenii nu mai stiau carui sfant sa se roage. Aproape in fiecare familie se afla victime. Cadavrele sunt atat de numeroase incat nu pot fi ingropate, descompunandu-se in strada, unde sunt aruncate. Biserica se pronunta, reveland caracterul egalitar al mortii care loveste fara discriminare toate categoriile sociale. O pedeapsa divina!
In secolul al XIV-lea si societatea franceza e bulversata, resimtind din plin traumatismul „razboiului de 100 de ani” (1337-1453) care culmineaza cu raspandirea ciumei negre aduse de trei corabii venite din Caffa (un oras comercial genovez situat pe malul Marii Negre in Crimeea) si acostate in Marsilia. O faimoasa fresca cu o scenografie sinistra (de la sfarsitul secolului al XV-lea), e vizibila pe un perete al abatiei Saint-Robert din La Chaise-Dieu, fondata in 1043. O tema legata de eruptia ciumei negre din 1348.
Printre cele 20 de victime din ciudata sarabanda se pot recunoaste un papa imbracat in purpura, ecleziasti, un negustor, clerici, un copil, un menestrel, o calugarita, un conetabil, un biet muncitor… cu totii pietrificati de spaima.
Ascuns intr-o grota la poalele unei faleze din Brontame, Dordogne, intr-un sit locuit din timpuri preistorice, se afla un basorelief sculptat in calcar. In partea superioara troneaza un personaj masiv imbracat intr-o panza. La picioarele sale se afla o serie de personaje printre care doi ingeri ingenuncheati, cantand la trompeta, si o serie de capete. Specialistii au numit aceasta reprezentare realizata in secolul al XV-lea „Triumful mortii”. Un basorelief misterios care ar putea avea legatura cu efectele ciumei dar care, prin maniera de abordare artistica, prin stil, nu se apropie de celelalte reprezentari.
Dansurile mortii apar in pictura in secolul al XV-lea dar tema e cunoscuta in literatura secolelor precedente, in speta, in poeme. Primul dans macabru va fi reprezentat la Paris in 1424, pe peretele osuarului cimitirului Saints-Inocents. Tema e impresionanta pentru public si provocatoare pentru pictori care vor realiza numeroase replici. Nu doar in Franta ci si in alte tari europene. In 1440, pe peretele catedralei Saint-Paul din Londra va fi pictat primul dans macabru. Apoi in biserici din Lubeck si Dresda, din Viena sau Bale (Elvetia). In secolul al XVII-lea, uriasul spectru al mortii desfasurat de molima se estompeaza. Odata cu Renasterea, dansul macabru dispare din repertoriul iconografiei religioase.
DORIN MARAN
Comentarii