Alchimistii din secolele XII-XIII cauta sa obtina o legitimitate stiintifica. La inceputul secolului XII, incep sa castige acest prestigiu. Alchimistii nu mai sunt vazuti ca niste artizani care lucreaza cu materia, ci ca oameni de stiinta. Alchimia e comparata, de pilda, cu medicina. In opinia savantului Albert cel Mare (1197-1280) „alchimistii elibereaza sulful si mercurul (din care se credea ca este compusa materia) de impuritati, asa cum un medic il elibereaza pe pacient de bolile care il macina”. O metafora care prinde radacini.
Lucrurile incep insa sa se schimbe incepand cu secolul XIII. Unii alchimisti sunt interesati de alcool. Distileaza in alambicuri diverse amestecuri de lichide pentru a separa unii constituenti ai acestora, prin evaporare la diverse temperaturi. Altii extrag anumite substante din plante sau se ocupa de acizi. Pentru prima oara este mentionat acidul nitric, in secolul XIII, intr-o lucrare denumita De inventione veritas, scrisa de un anume Geber, care ofera urmatoarea reteta. „Pentru a-l obtine, e nevoie sa incalzesti la foc puternic un amestec de vitriol de arama, alaun si salpetru. In urma acestui proces, se degaja gaze nitrice care, amestecate cu apa, formeaza acidul nitric. Cel care permite separarea aurului si argintului unui aliaj.”
Pe de alta parte, alchimistii descopera ca potasiul, salpetrul si alaunul sunt derivate din sarea de mare. Sunt doar cateva exemple dintr-o sumedenie de experiente si presupuneri din sfera alchimiei.
Datorita alchimistilor, Evul Mediu se imbogateste cu coloranti, prin tehnici perfect stapanite, printre materiile prime figurand hematitul (oxidul de fier), cinabrul (sulfura de mercur) sau miniumul (oxidul de plumb). Distilarea alcoolului (la inceput in scopuri medicale) devine o preocupare din ce in ce mai mare, influentand o noua conceptie legata de cautarea elixirului vietii. In secolul XIV, transformarea metalelor se afla pe locul al doilea, primand orientarile farmaceutice.
La inceputurile Renasterii, se intensifica preocuparea de a produce aur din metale. Bineinteles ca acest lucru nu s-a intamplat niciodata. Practicienii au reusit doar sa produca o culoare foarte asemanatoare cu cea a aurului folosindu-se de enigmaticul „elixir galben”. In cele din urma, esecurile si fraudele au patat reputatia stiintifica a alchimistilor. Alchimia, marcata de descoperirea unor texte hermeneutice, imbracata intr-un limbaj simbolic, se indreapta spre esoterism si misticism. Incepand cu secolul XVIII, se debaraseaza, incetul cu incetul, de caracterul ei stiintific, devenind o disciplina oculta.
DORIN MARAN
Comentarii