A fost odata ca niciodata… o batrâna suferinda, tintuita in pat care avea presentimentul ca nu peste multa vreme va trece in lumea de dincolo. Se obisnuise cu ideea si astepta sfârsitul cu seninatate. Este un fel de-a spune seninatate pentru ca femeia nu voia sa moara inainte de a i se implini o dorinta, singura a carei implinire putea sa-i aduca impacarea deplina cu inevitabilul sfârsit. ~si dorea cu ardoare… un bob de piper. Numai ca in zona izolata in care locuia impreuna cu nepoata sa, o copila de 6-7 ani, piperul lipsea cu desavârsire. Copila n-a stat pe gânduri in urma rugamintii bunicii de a-i aduce pretiosul condiment si, dupa ce a umplut o desaga cu merinde, a plecat in lume. A strabatut tinuturi indepartate si in cele din urma, dupa multe peripetii, a izbândit. A invelit bine bobul de piper ca sa nu se piarda si l-a vârât in desaga.
S-a intors in mare graba, rugându-se s-o gaseasca pe bunica in viata. Si a gasit-o! Când a vazut bobul de piper, fata si sufletul s-au luminat iar dupa ce l-a rontait a fost cuprinsa de o fericire imensa. Apoi, ochii i s-au stins si a plecat in ceruri. Este o poveste parabolica asiatica, deosebit de emotionanta, care sugereaza marea valoare acordata acestui condiment.
„Grauntele” care au salvat Roma
Referintele istorice legate de piper sunt numeroase. Era deosebit de apreciat de diverse popoare orientale si europene inca din Antichitate. Romanii, de pilda, il pretuiau enorm, cele mai multe preparate culinare fiind de neconceput fara acest condiment. Dar si barbarii. ~ntr-un document roman este evocata o intelegere intre Goth Alaric, liderul gotilor, si senatul roman care, conform solicitarii, ii ofera barbarului 3000 de livre de piper pentru a nu distruge Roma. Comertul cu piper a dus la dezvoltarea rutelor comerciale dintre Europa si India, marele furnizor, rute controlate de arabi care profitau din plin de acest condiment care valora pe balanta cât aurul. Deseori era amestecat, de negustori verosi, cu boabe de ienupar, pentru a se imbogati rapid.
De-a lungul secolelor, importanta economica a piperului a determinat marile puteri europene sa finanteze expeditii pentru a gasi o cale spre India, evitând Orientul Mijlociu. ~n timpul primei expeditii a exploratorului Cristofor Columb a fost descoperita insula Cuba, confundata cu India. ~n urma celei de-a treia expeditii a pus piciorul pe un continent necunoscut, America, având si de asta data convingerea ca a ajuns in Asia. Si-a dat insa seama ca este vorba de un continent necunoscut. Piperul si-a câstigat astfel prestigiul istoric de a fi la originea descoperirii europene a Americii si, implicit, la formarea imperiilor coloniale. ~n 1497, portughezul Vasco da Gamma trece de Capul Bunei Sperante si in anul urmator va debarca in India. Negustorii arabi au fost consternati, de parca i-ar fi vazut pe portughezi picând din cer. Nu-si inchipuiau ca poate exista o alta ruta care sa lege Europa de Asia. De atunci, monopolul arab asupra piperului si a altor mirodenii a fost confiscat de europeni.
DORIN MARAN
Comentarii