Atunci când Ruben Dario Carianil a început sa sadeasca o serie de plante cu flori rosii, Inirida, în Amazonia Columbiana, el a devenit foarte repede tinta glumelor facute de rudele si prietenii lui, care îl întrebau de ce dorea „sa sufere” din cauza unor „buruieni”.
Zece ani mai târziu, acea planta a devenit atât de populara, încât a fost aleasa ca emblema oficiala a COP16, principala conferinta ONU pentru biodiversitate, care se va desfasura în perioada 21 octombrie – 1 noiembrie la Cali, un oras din sud-vestul Columbiei.
Ruben Dario Carianil, un indigen din populatia Curripako, îsi admira acum terenurile, care seamana cu o mare fermecatoare de mici „stele” rosii cu petale tari si ascutite. Pe un teren situat la periferia orasului care a dat numele acestei flori, profesorul columbian a reusit sa aclimatizeze planta salbatica. El o exporta de acum în Statele Unite, Europa si Asia, informeaza AFP/Agerpres.
„Priviti unde am ajuns (…) sunt foarte fericit”, a declarat el sub un soare arzator în portul fluvial al acestui oras cu 30.000 de locuitori, unde se poate ajunge doar cu avionul sau dupa o calatorie de mai multe zile cu barca.
Liwi: flori eterne
„Ne jucam cu ea (cu floarea Inirida) de mii de ani, însa nimeni de aici nu a descoperit nimic special. Ceea ce am facut eu a fost doar sa experimentez”, a explicat Ruben Dario Carianil. Plantatia sa este una familiala si se numeste „Liwi: flori eterne”, pentru ca bobocii acestei plante îsi pastreaza forma chiar si la mai multi ani dupa ce au fost taiati. Alaturi de sotia lui, Martha Toledo, si de biologul Mateo Fernandez, Ruben Dario Carianil a reusit sa faca sa prospere floarea Inirida, un nume comun ce include doua specii distincte, una care creste în principal în timpul sezonului ploios, iar cealalta, mai mica, în timpul verii.
„Încerc sa transform cunostintele indigene în cunostinte stiintifice”, a subliniat Ruben Dario Carianil. Aceste flori cresc doar în anumite parti din departamentul Guainia (a carui capitala este Inirida) si în anumite zone ale Amazoniei venezuelene, la câtiva kilometri distanta de plantatia sa.
Mateo Fernandez, unul dintre primii biologi care au studiat specia, a subliniat frumusetea acesteia, rezistenta ei la inundatii si la secete, precum si capacitatea sa de adaptare pentru a supravietui într-o regiune cu soluri mai degraba infertile. Tocmai aceasta rezistenta a plantei i-au determinat pe organizatorii COP16 sa o aleaga ca emblema a conferintei ONU pentru biodiversitate.
„Suntem singura ferma de flori amazoniene” din Columbia, a declarat cu mândrie Martha Toledo, care detine o di-ploma în filosofie. Ea cunoaste doar o singura initiativa similara, în Peru. Vazuta din aer, cultura de Inirida se distinge net de plantele cu flori care abunda în regiunile andine ale Columbiei, unde aces-tea sunt sadite în monocultura, aliniate pe rânduri regulate si adeseori sub sere acoperite cu folii de plastic, care altereaza frumusetea peisajelor montane.
O mica bucata de jungla
Însa în ferma lui Ruben Dario Carianil, bobocii de Inirida se etaleaza pe 20 de hectare în mijlocul unei varietati de arbusti indigeni si chiar a unei parcele de padure densa. „Am început sa întelegem cum creste floarea în ecosistem. Atunci când cumparati o floare din Inirida, aduceti la voi acasa o mica bucata de jungla”, a adaugat Martha Toledo.
Plantatiile se inspira din culturile indigene traditionale: îngrasamintele si pesticidele sunt interzise. În urma cu mai multe decenii, florile de Inirida erau prezente din abundenta pe pasunile din jurul micului aeroport local. Vizitatorii „coborau din avion si veneau aici pentru a culege toate florile”, îsi aminteste Ruben Dario Carianil. În 1989, preocupat de conservarea speciei, Guvernul columbian a interzis culegerea acestor flori din habitatul ei natural. Interdictia a fost prelungita pâna în 2005, când autoritatea de mediu a autorizat „exploatarea sa reglementata”, cu conditia ca aceasta sa nu ameninte populatiile de flori salbatice.
Pâna în prezent, doar plantatia din Liwi a reusit sa produca flori si sa obtina o licenta de comercializare, mai întâi pe plan local, apoi la Bogota si, dupa nenumarate provocari de ordin logistic, în alte tari. Situat la aproape 700 de kilometri de capitala tarii si izolat de reteaua rutiera din Columbia, orasul Inirida este „o insula înconjurata de jungla”, a explicat Martha Toledo.
În octombrie 2022, o prima expediere a fost realizata spre China. „La aeroport, oamenii au aplaudat (…). E o adevarata nebunie ca dintr-un loc atât de izolat din Columbia, o lada sa fie trimisa la Beijing”, îsi aminteste cu mândrie fondatorul fermei Liwi.
NICUSOR DINCA
Comentarii