Printre formatiunile geologice stranii din tuf vulcanic in forma de stalagmite din Cappadocia (Turcia) si in zone de câmpie sau cu faleze se afla adaposturi labirintice sapate la câtiva metri in pamânt cu peste 3.000 de ani in urma. Locuitorii hititi s-au refugiat in aceste locuinte pentru a se ascunde de invadatori. A fost nevoie de doar câteva lovituri puternice de târnacop pentru a reda civilizatiei unele dintre cele mai bizare, misterioase si vaste constructii subterane antice.
Totul a inceput in anul 1963 când un locuitor din Derinkuyu, un mic oras din Cappadocia, denumita si „regina cailor frumosi”, a incercat sa mareasca spatiul pivnitei, spargând un perete. La un moment dat, zidul s-a spart pe o suprafata de peste 1 m2, prin care a patruns, pasind temator intr-un tarâm necunoscut, luminând calea cu o lanterna. Ceea ce se ascundea dincolo de acest perete „fals” intrecea orice inchipuire. Dupa ce a trecut prin câteva sali insiruite pe terase labirintice s-a intors si a anuntat autoritatile. Arheologii si specialistii in subterane defensive au inspectat pas cu pas acest „oras” subteran, sapat in tuf vulcanic constituit din numeroase sali legate prin tunele strâmte dispuse pe o retea tentaculara pe cinci niveluri principale.
Istoria acestor subterane a debutat in Antichitate. La inceput, hititii au realizat locuinte simple, care in timp au devenit vaste labirinturi subterane, cu structuri complexe.
Peste 260 de kilometri patrati au fost ocupati de constructiile care au protejat locuitorii impotriva ofensivelor inamice. Cele dintâi atestari scrise ale existentei acestor adaposturi figureaza in lucrarea Anabasis, scrisa de istoricul Xenofon, unde este relatat periplul unei armate compuse din 10.000 de mercenari greci prin Imperiul persan si atestata existenta unor locuinte subterane sapate pe mai multe niveluri, la est de Anatolia, in secolul al IV-lea i.Hr., prevazute cu trepte, cele mai multe incaperi aflându-se la baza constructiilor. In cronici arabe din anii 832-833 sunt descrise succint câteva raiduri in Cappadocia, in urma carora invadatorii arabi au golit hambarele cu cereale ascunse in „locuri fortificate”.
Unele spatii erau rezervate animalelor: capre, oi, vaci, gaini… Altele erau destinate atelierelor in care se confectionau obiecte utile, bucatariilor, depozitelor pentru grâne si „laboratoarelor” in care era produsa bere din orz. In mijlocul orasului subteran din Derinkuyu a fost sapat un put impresionant, pâna la o adâncime de 45 de metri, ai carui pereti se inaltau pâna la ultimul nivel.
Nu este singura constructie de acest gen din zona. In Kaymakli, Sivaisa sau Mazi au fost descoperite 100 de refugii subterane, unele neexplorate integral, dar niciunul atât de vast. In valea Gören, in timpul Imperiului Roman si al celui Bizantin, in orasele subterane au fost construite si capele. (Va urma)
DORIN MARAN
Comentarii