Regiunea Mustang din Nepal, situata la granita cu Tibetul, include unul dintre cele mai mari mistere arheologice din lume, datorita celor peste 10.000 de grote multimilenare, sapate de om in peretii verticali ce marginesc valea raului Kaligandaki.
Cunoscute sub denumirea de „pesteri din cer”, ele sunt adesea inaccesibile, chiar si folosind echipamente moderne specifice alpinistilor si arheologilor.
Meditatie in pantecele pamantului
Regiunea a alcatuit odinioara Regatul Lo, pana cand a fost anexat de Nepal in secolul XVIII d.Chr. Aflate la inaltimi de pana la 50 de metri, „Grotele Cerului” au putut fi vizitate abia dupa anul 1992, cand cercetatorii au stabilit ca au fost sapate incepand cu circa o mie de ani i.Chr., cand erau folosite in scopuri funerare ce tineau de credintele si ritualurile budiste.
In sec. X d.Chr., regiunea a cunoscut o perioada de instabilitate din cauza conflictelor locale, numeroase grote fiind sapate pentru refugiu si protectie, iar unele dintre cele funerare fiind reutilizate ca locuinte. Apoi, pana in secolele XII-XV, au fost folosite pentru meditatie si mai tarziu ca puncte ideale de observatie militara sau depozite de provizii pentru satele din imprejurimi.
Semnele de locuire domestica se refera la vetre, depozite de cereale, spatii de dormit, depozite de resturi menajere, in timp ce cultura spirituala se regaseste in manastiri, sculpturi, picturi ce descriu evenimente religioase si istorice, statui si chiar manuscrise in traditia budista tibetana si in cea a religiei Yungdrung Bon. Se crede ca, timp de secole, ascetii calatori ai celei mai vechi scoli de budism tibetan au ratacit pe vaile Mustangului folosind pesterile pentru a efectua yoga tantrica.
Studii recente ADN au aruncat o lumina si asupra misterului originii primilor constructori de pesteri, sugerand ca seamana foarte mult cu profilul genetic al populatiilor moderne de serpa si tibetane care astazi locuiesc in districtul Mustang si inca vorbesc limba veche tibetana.
O lume in afara timpului
La mijlocul anilor 1990, arheologi nepalezi si germani au inceput sa exploreze pesterile etajate si au gasit cateva zeci de relicve umane, vechi de cel putin 2.000 de ani. De atunci, oamenii de stiinta au continuat sa cerceteze indepartatul tinut stancos macinat de vanturi aprige al Mustangului, dar niciodata nu s-a putut afla vreun indiciu incontestabil despre oamenii care au construit pesterile.
In 2010, o echipa de alpinisti si arheologi a descoperit 27 de ramasite umane in cele mai mari doua pesteri din zona. Scheletele relativ intacte – datand din secolele III-VIII, inainte ca budismul sa patrunda in Mustang – aveau urme de taieturi. Expertii cred ca ele indica un ritual de inmormantare „in cer”, prin care defunctul este redat naturii.
In aceeasi idee, dar foarte surprinzator pentru majoritatea oamenilor de azi, in Samdzong, satul de la poalele peretilor abrupti perforati de miile de grote, putine lucruri s-au schimbat. Localnicii isi lucreaza lana de oaie si de iac zi si noapte, torcand si tesand pulovere, imbracaminte colorata si chiar cizme si pantofi de lana confectionate manual, care sunt mai raspandite decat adidasii!
De altfel, tot aici poate fi intalnit un indiciu de civilizatie aproape incredibil: Samdzong este probabil ultimul loc de pe Pamant unde pungile de plastic nu-si au locul, satenii chiar dispretuindu-i pe cei care le folosesc. Explicatia e simpla si ofera o lectie magistrala de mentalitate sanatoasa: de mii de ani, toate deseurile se arunca numai in afara zonei locuite, acolo unde apele, vantul si timpul insusi le fac usor sa dispara, integrate in alt circuit, in alte existente.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii