Incercarile europenilor din Evul Mediu de a patrunde in regiunile Africii de Vest, in cautarea aurului, si in misteriosul oras-cetate Tombuctu au fost "cenzurate" de ostilitatea musulmanilor care nu le-au dat sanse de supravietuire. Singurii exploratori medievali (nicidecum cautatori de aur) care vor reusi sa se integreze in viata si cultura musulmana, oferind Europei informatii culturale, harti etc. au fost spaniolul Leon Africanul si francezul René Caillié. In 1506, orasul este vizitat de un personaj important cunoscut sub numele de Leon Africanul (cu numele crestin, Jean Leon de Medicis) nascut in Granada intr-o familie de musulmani si evrei expulzati din Spania in 1492, dupa Reconquista, miscarea de recucerire a Peninsulei Iberice de catre suveranii regatelor crestine. Refugiat in Maroc, se initiaza in diplomatie pe care o valorifica in Africa saheliana, pleaca in Italia, este primit de Papa Leon al X-lea, la care a ajuns faima eruditiei sale.
In 1526 publica o opera magistrala despre istoria si miturile Africii in care regasim si orasul Tombuctu. Occidentalii nu au acordat la inceput o mare importanta acestor subiecte si nici descrierii arhitecturii orasului, retinand doar configuratia drumurilor pe care era tranzitat aurul. Cu timpul insa, datorita lui Leon Africanul mitul orasului va renaste.
Pe la mijlocul secolului al XVI-lea devine un oras inaccesibil "necredinciosilor", pana in momentul in care incepe invazia de aventurieri cautatori de aur, care nu vor mai pasi niciodata pe drumul de intoarcere, ucisi de boli, de tuaregi sau disparand in imprejurari misterioase. Cu toate acestea expeditiile europene continua. In 1618, membrii unei misiuni engleze pentru organizarea comertului cu aur sunt masacrati. Toti cei care vor patrunde in aceste regiuni tabu vor disparea. Este si cazul scotianului Mungo Park (1771-1805), care va impartasi soarta predecesorilor. In secolele urmatoare, istoria Africii de Vest va fi bulversata de conflicte.
Primul explorator care va ajunge in Tombuctu, in aprilie 1828, este geograful francez René Caillié. Din 1816 pana in 1818 a invatat araba si a deprins obiceiurile musulmane (in Senegal) apoi s-a integrat, ca pelerin musulman, caravanelor, temator ca-i va fi deconspirata impostura. In 1828 ajunge, asadar, in Tombuctu pentru a lua pulsul cetatii; descrie meticulos arhitectura, obiceiurile, obtine informatii despre istoria si miturile locale si manuscrise.
Primeste 9000 de franci de la Societatea de geografie franceza si 3000 de la Ministerul Marinei pentru hartile intocmite si diversele informatii utile furnizate. O suma uriasa! Apoi isi reia peregrinarile, gasindu-si sfarsitul in 1838 atins de tuberculoza. De atunci, timp de doua secole, portile orasului au fost deschise lumii.
Biblioteca desertului
Tombuctu este singura cetate din regiune care a lasat documente scrise. Opere copiate si recopiate: manuscrise profane si religioase scrise intre secolele XI-XIX al caror numar ar fi cuprins intre 100 si 200 de mii, in multe dintre ele fiind descrisa viata orasului de-a lungul secolelor. Intr-unul din manuscrise este evocata povestea a 15 invatati care pleaca din Tombuctu pentru a studia in Orient si in Africa de Nord.
Acum se regasesc in Institutul de inalte studii si cercetari islamice din Cedrab, in bibliotecile orasului si ale unor colectionari.
DORIN MARAN
Comentarii