In Evul Mediu, in mediile regale europene circula o poveste extraordinara. Este vorba de un preot crestin, putred de bogat, de undeva din estul Persiei, care ar fi repurtat o mare victorie impotriva armatelor persane si a celor din Media (Iran). Preotul s-a indreptat dupa aceasta confruntare spre Ierusalim pentru a se intalni cu cruciatii veniti din Europa, undeva pe malul Tigrului. Dupa ce i-a asteptat in zadar, s-a intors in regatul sau, strabatut de un fluviu magic.
Legenda aminteste si despre o fantana fermecata. Cei care beau din apa acesteia se vindecau de orice boli si ramaneau tineri toata viata. O tinerete asigurata si de pietrele pretioase aduse de vulturi. Locuitorii erau buni la suflet si nu cunosteau minciuna, frivolitatea sau ura. Suveranul lor, preotul Ioan, locuia intr-un palat maiestuos, fara ferestre, luminat din interior de stralucirea pietrelor pretioase. O poveste intarita de o scrisoare in limba latina, atribuita regelui (preotului) Ioan, si adresata imparatului Bizantului, Manuel I.
Prin anul 1160 (in acea epoca, crestinii si musulmanii se aflau in razboi pentru stapanirea Ierusalimului) copii ale scrisorii incep sa circule prin marile curti regale europene. Regatul preotului Ioan devine obiectul sperantei crestinilor din Occident. Nu se stia insa exact unde se afla acel taram fabulos; un-deva in Indii sau in Africa Orientala. Cruciatii erau convinsi de faptul ca in acele parti ale lumii inainte de sosirea musulmanilor au luat nastere comunitati crestine infloritoare.
La sfarsitul secolului XII s-a emis ideea conform careia, misteriosul personaj n-ar fi altul decat suveranul mongol Gengis Khan care a unificat toata Asia Centrala si care s-a aratat deschis calatorilor crestini. Marco Polo, in timpul celei de-a doua sa calatorie, se refera la un posibil preot Ioan din regiunea Tongut, in care toata populatia era crestina. Nu s-a descoperit insa nici un regat opulent condus de un rege crestin, nici in Asia si nici in India. Occidentul s-a indreptat spre Etiopia, in secolul XIV, convins ca preotul Ioan n-ar fi altul decat imparatul etiopian crestin Negus in jurul caruia se construise un adevarat mit al puterii si opulentei.
Prin 1493 portughezii trimit emisari in Etiopia. Dupa o calatorie sinuoasa care a durat nu mai putin de 7 ani, emisarii au ajuns intr-un regat cu sate mizerabile dar cu biserici impunatoare. Cat despre palatul regelui etiopian acesta era… un cort. Intoarcerea portughezilor la Lisabonna in 1527 va duce la prabusirea mitului bogatiei si al puterii regatului etiopian. Cat priveste scrisoarea preotului Ioan, nimeni nu mai crede azi in autenticitatea ei.
Autorul ar fi fost de fapt un canonic pe nume Mayence care cunostea legendele Orientului Apropiat si cele legate de Alexandru cel Mare. Paradisul indepartat descris in scrisoare ar fi fost mai degraba o lectie de morala data Occidentului crestin si mai ales bisericii romane, despre ceea ce ar trebui sa fie un regat crestin, in care sa se aplice in mod real preceptele biblice.
DORIN MARAN
Comentarii