In secolul al XIX-lea si in prima parte a secolului XX, continua expeditiile occidentalilor in desertul Taklamakan, bogat in antichitati, transportate in Europa. Expeditii pe care autoritatile chineze le interzic in anul 1930. In anul 1900, Aurel Stein, ungur de origine si cetatean englez, va conduce o expeditie in Taklamakan, dupa ce a studiat hartile publicate de Hedin in cartea sa „Trough Asia”. Echipa de exploratori se aventureaza in Turkestan, infruntand furtunile de nisip, temperaturile extreme, necrutatoare, care o afecteaza dramatic; extenuare maxima, maladii, cangrene in urma carora membri ai expeditiei isi pierd degete… Un infern! Dar nu cedeaza! Isi mobilizeaza fortele fizice si psihice si efectueaza sapaturi in ruinele cetatilor din regiune, in cadrul a trei expeditii.
In 1907 se indreapta spre Dunhuaung si exploreaza pesterile din Mogao. Intalnesc un preot taoist care ii indruma spre o pestera in care se aflau depozitate mii de manuscrise vechi de peste 1.000 de ani. O pestera stiuta doar de el pe care o stapanea. Dupa indelungi negocieri acesta le vinde 7.000 de manuscrise si lucrari xilografice pentru derizoria suma de 130 de lire sterline. Stein le expediaza in 27 de cufere, in Anglia. Lingvistii britanici vor avea nevoie de jumatate de veac pentru a descifra textele din pergamentele care se desfasurau pe o lungime de… 32 kilometri! Printre acestea se afla, xilografiat, cel mai vechi manuscris imprimat cunoscut din aceasta regiune.
Cu siguranta, numeroase comori se aflau tainuite in aceasta parte a Chinei. Numai ca mai toti arheologii englezi erau cantonati in Egipt, in special in Angkor. O oportunitate de care vor profita arheologii francezi, care, dupa un an se lanseaza in cursa antichitatilor chinezesti. Unul dintre exploratori va fi tanarul Paul Pelliot, expert in sinologie si poliglot (cunostea 12 limbi si vorbea perfect chineza), care, impreuna cu o echipa de arheologi din Mogao examineaza manuscrise pastrate in pesteri de preoti. Intra in posesia a mii de manuscrise din care selectioneaza 6.500 si le trimite, discret, in Franta.
Si germanul von Le Coq, insotit de echipa sa, fost negustor de vin, atras de arheologie, exploreaza in cadrul a 4 misiuni aceasta regiune, intrand in posesia unor fresce murale, desprinse cu migala de localnici (tarani) tocmiti, a numeroase statui care cantareau 34 tone! si a peste 40.000 de manuscrise care vor ajunge la Berlin.
Comori inestimabile! Si-ar fi insusit si o serie de statui de mari dimensiuni din stuc, expuse intemperiilor, nisipului coroziv al furtunilor, dar erau imposibil de transportat. Pentru a ajunge cu aceste comori la corabii, exploratorii occidentali au recurs la diverse stratageme: le transportau noaptea iar ziua le camuflau; trimiteau iscoade, mituiau in stanga si in dreapta, cand era cazul, pentru a nu fi prinsi si acuzati de jaf sau de trafic ilegal. Au beneficiat insa si de dispretul administratiilor fata de budism. E greu de inchipuit, totusi, cum au reusit exploratorii, aventurierii, jefuitorii sa ajunga la tarm cu aceste cantitati uriase de opere de arta, manuscrise, monede etc. parcurgand distante foarte lungi. Incepand cu 1920, traficul va fi combatut. Un deceniu mai tarziu, odata cu infiintarea Consiliului national pentru salvarea antichitatilor, exploratorii straini nu vor mai putea patrunde in China.
DORIN MARAN
Comentarii