Stapani ai secretelor navigatiei, cititori in astre si in fenomenele naturale, impatimiti ai credintelor ancestrale si titani ai artei statuare megalitice, polinezienii (pascuanii) din Insula Pastelui au lasat posteritatii urme ale unei culturi impresionante. Polinezienii care au populat Insula Pastelui au venit, fie din Insulele Marchize (de la o distanta de 3200 de kilometri) fie din arhipelagul Gambier, in special din insula Mangareva, aflata la 2600 kilometri distanta (limba cea mai apropiata de pascuana este mangarevana, avand un vocabular similar in proportie de 80%).
Deplasarea, care s-a facut in pirogi sau cataramane, lasa de inteles faptul ca polinezienii erau navigatori geniali, cunoscatori ai miscarilor si reperelor astrale, puternici, temerari, capabili sa infrunte forta valurilor, sa prevada schimbarile atmosferice, sa-si faca un aliat din vanturi si curentii oceanici.
O istorie bulversata
De-a lungul timpurilor, locuitorii au traversat perioade dramatice, tragice, de foamete, epidemii, soldate cu declin demografic, de razboaie civile, conflicte sangeroase cu negustorii de sclavi, cu colonisti.
Misionarii care au ajuns in insula prin anii '60 ai secolului XIX si care au studiat traditiile transmise pe cale orala, au consemnat faptul ca existau clanuri conduse de un sef, bine delimitate, puterea absoluta fiind detinuta de marele sef – ariki – investit cu puteri depline. Acestea au construit celebrele statui Moai, din roca vulcanica, reprezentand corpurile unor descendenti zeificati, lideri decedati ai unor clanuri sau stapanii de familii numeroase.
Fiecare piatra a fost cioplita cu dalti faurite din bazalt, la fiecare statuie lucrand aproximativ 5-6 sculptori timp de un an, materialul fiind udat frecvent pentru a-si diminua rigiditatea. Cea mai mare statuie cantareste 82 de tone si are o inaltime de 9,8 metri. Ochii unora dintre ele sunt realizati din coral si obsidian.
Legaturi cu lumea de apoi
Dincolo de credinta in fortele nevazute din adancul apelor, cea a legaturii dintre morti si vii era foarte puternica. Si cei din viata eterna le-ar fi asigurat sanatate, culturi roditoare, turme fertile etc. Cat priveste ofrandele pe care le depuneau langa statui, acestea aveau menirea de a-i "mobiliza" pe stramosi sa le asigure o viata confortabila in lumea de apoi. Majoritatea statuilor sunt orientate cu fata spre interiorul insulei pentru a-i supraveghea pe locuitori.
S-au formulat mai multe ipoteze legate de transportul blocurilor din cenusa vulcanica solidificata sau a statuilor, cea mai plauzibila referindu-se la utilizarea unor sine din lemn in forma de Y, trase cu funii, pentru fiecare bloc fiind nevoie de forta conjugata a 200-250 de indivizi, aproximativ 25% dintre ele fiind raspandite pe toata suprafata insulei, celelalte fiind amplasate in zone de pe tarmul Anakena.
Un ansamblu statuar impresionant datorita carora insula reprezinta unul dintre cele mai fascinante si misterioase locuri de pe planeta.
DORIN MARAN
Comentarii